Draga Maria, foarte frumos ai comparat . Cred ca drumul in varf e mai anevoios, caci si atacurile sunt mai puternice, dar e si mai frumos, caci vezi rezultatele pentru care te-ai luptat o viata intreaga. Din descrierea ta, drumul prin padure e mai ferit, te poti sprijini, dar esti si ascus; este intr-un fel retragerea partiala din lume, pentru a invinge patimile. Cand ai iesit pe coama muntelui, unde vegetatia este pitica, pentru mine semnifica iesirea din nou in lume, la un nivel superior, avand Sfantul Duh ca pavaza, pentru a putea infrunta intemperiile, dar si pentru a putea sa-L recunosti pe Domnul, in caz ca-ti iese in cale si-ti da binete.
Iti doresc sa ajungi pe acel pisc, catre care tindem cu totii.