Ai dreptate Fani. Orice bucurie e buna, orice amintire e frumoasa.
Eu nu traiesc in strainatate (deci nu prea aveam ce cauta pe acest topic) dar daca ar fi sa povestesc despre singura mea "iesire" (pelerinajul din Grecia)..as spune ca m-am regasit in fiecare loc in care am fost. La Kato Xenia, am simtit pacea si bucuria locului ce ma imbraca ca si cu o haina..ce vine din exterior..sau din interior..nu-mi dau foarte bine seama. La Sfantul Ioan Rusul am regasit un prieten drag cu care "vorbeam" deja de ff multi ani. La Sfantul Nectarie, am regasit bucuria vindecarii..pe chipul celor ce ii sarutau Sfintele Moaste. La Sfantul Patapie, am inteles ce inseamna "lepadarea de lume" si pusticia cea adevarata. La Sfantul Spiridon am vazut urmele actualitatii Ortodoxiei. Firele de iarba de pe incaltarile Sfantului mi-au aratat cat de actuala e Iubirea neconditionata. La Cuviosul Paisie Aghioritul..acolo..m-am regasit pe mine. L-am intrebat daca se supara ca ii spun intai lui "La multi ani" dimineata cand ma trezesc apoi..mie insumi.. Cred ca nu s-a suparat.. In croaziera spre Athos..am regasit mireasma aceea de departe..mireasma aceea pe care mintea si inima mea deja o cunostea..acum a avut ocazia sa o "miroasa" de la distanta..Intr-un cuvant peste tot m-am simtit Acasa. desi eram in Grecia.. Nu m-am simtit straina..nici pelerin..ci un om simplu care revede Sfinti dragi si locuri bine cunoscute. Oricunde as merge Inima mea merge cu mine. Cum m-as putea simtit strain de mine insumi?
Dorul de amintirile copilariei...de casa bunicii...de florile furate in noptile de vara..sunt pate din viata noastra. Sunt sentimente ce aduc cu sine nostalgia..este si ea buna. E buna ptr. ca ea, Nostalgia (vremurilor apuse) ne ajuta sa NU renegam obarsia de ROMAN.