[mariamargareta]

[SIZE=4]Un exponent ilustrativ în acest sens este Saul din Tars, care avea credinţă tare, cultură teologică vastă şi solidă, moralitate ireproşabilă. Un lucru îi lipsea: credinţa sa era oarbă, neactualizată la prefacerile vremii, aduse de Hristos în lume. A fost nevoie ca orbirea sa să-i fie ilustrată pe viu, în trup, pentru ca apoi să-i fie vindecată de un slujitor al lui Hristos:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi a văzut în vedenie pe un bărbat, anume Anania, intrând la el şi [/COLOR][COLOR=#ff6600]punându-şi mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste el, ca să vadă iarăşi. (Faptele Ap.[/COLOR][COLOR=#993300]9:12)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi a mers Anania şi a intrat în casă şi, [/COLOR][COLOR=#ff6600]punându-şi mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]pe el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ţi S-a arătat pe calea pe care tu veneai, m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfânt. (Faptele Ap., [/COLOR][COLOR=#993300]9:17)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Saul nu numai că s-a vindecat de orbirea lui trupească, dar şi de cea sufletească s-a vindecat şi, fiind integru, a primit darul Duhului Sfânt, de care s-a umplut: un om nou (născut din apă şi din Duh), un nume nou (Pavel), o slujire nouă (aceea de apostol). Iată că până şi apostolia se primea în biserica primară tot prin [COLOR=#ff6600]punerea mâinilor[/COLOR]![/SIZE]

[SIZE=4]Trebuie subliniat cu tărie caracterul intenţional dat de către Însuşi Duhul Sfânt acestei lucrări care este hirotonia. Până şi hirotesiile (consacrări pentru lucrări pastorale aparte, specializate) au fost instituite tot prin voinţa Duhului Sfânt, deşi Duhul Sfânt ar fi putut să facă aceste hirotesii direct, fără intermedierea omului. Să ne amintim cât de simplu şi firesc a venit Duhul Sfânt în chip văzut la Cincizecime! Avem însă un exemplu în consacrarea specială, dată prin hirotesie de către apostoli lui Barnaba şi lui Saul, pentru o misiune aparte ce li se pregătea:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi erau în Biserica din Antiohia prooroci şi învăţători: Barnaba şi Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul.[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=#993300][SIZE=4]Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat.[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Atunci, postind şi rugându-se, [/COLOR][COLOR=#ff6600]şi-au pus mâinile peste ei [/COLOR][COLOR=#993300]şi i-au lăsat să plece. (Faptele Ap., [/COLOR][COLOR=#993300]13:1-3)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]De acum, însuşi Pavel făcea semne şi minuni nemaiîntâlnite, prin punerea mâinilor:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Deci multă vreme au stat acolo, grăind cu îndrăzneală întru Domnul, Care da mărturie pentru cuvântul harului Său, făcând semne şi[/COLOR][COLOR=#993300]minuni [/COLOR][COLOR=#ff6600]prin mâinile lor[/COLOR][COLOR=#993300]. (Faptele Ap.14:3)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi Dumnezeu făcea,[/COLOR][COLOR=#ff6600] prin mâinile lui Pavel[/COLOR][COLOR=#993300], minuni nemaiîntâlnite. (Faptele Ap., [/COLOR][COLOR=#993300]19:11)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi s-a întâmplat că tatăl lui Publius zăcea în pat, cuprins de friguri şi de urdinare cu sânge, la care intrând Pavel şi rugându-se, [/COLOR][COLOR=#ff6600]şi-a pus mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste el şi l-a vindecat. (Faptele Ap.28:8)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Până şi harismele Duhului Sfânt, specifice Bisericii primare, se primeau atunci tot prin punerea mâinilor apostolilor:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Şi [/COLOR][COLOR=#ff6600]punându-şi Pavel mâinile [/COLOR][COLOR=#993300]peste ei, Duhul Sfânt a venit asupra lor şi vorbeau în limbi şi prooroceau. (Faptele Ap., [/COLOR][COLOR=#993300]19:6)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#ff6600]Punerea mâinilor[/COLOR] devenise o componentă indispensabilă în pastoraţie şi în păstrarea credinţei sănătoase. Odată cu înmulţirea eresurilor, ea se constituia într-o garanţie că persoanele consacrate prin hirotonie sunt legitimate în chip autentic de către Biserică şi sunt pe deplin responsabile în tot ceea ce întreprind în acţiunile lor. Apostolul Pavel atrage atenţia ucenicilor săi asupra importanţei şi temeiniciei acestei responsabilităţi ce revine Bisericii. El laudă credinţa lui Timotei, dar îi atrage atenţia că învăţătura sănătoasă şi credinţa trebuie păzite cu sârg:[/SIZE]

[SIZE=4][COLOR=#993300]Din această pricină, îţi amintesc să aprinzi şi mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine, [/COLOR][COLOR=#ff6600]prin punerea mâinilor mele[/COLOR][COLOR=#993300]. (II Tim.[/COLOR][COLOR=#993300]1:6)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin proorocie, cu [/COLOR][COLOR=#ff6600]punerea mâinilor mai-marilor preoţilor[/COLOR][COLOR=#993300]. (I Tim.[/COLOR][COLOR=#993300]4:14)[/COLOR][/SIZE]