[ory]

Ce mult imi place ; "Rugaciunea unui dac ", mi se pare o dovada de smerenie similara cu multe din ceea ce am citit in Proloage. Si multe alte poezii.
La scoala te obliga profesoara sa inveti oral anumite poezii de-ale lui Eminescu, eu dormeam cu volumul lui pe noptiera, citeam poezii atat de des, incat realizam ca le invatam pe de rost fara sa-mi propun acest lucru.
Merita pomenita la rugaciune intreaga sa familie. Eminescu a suferit foarte mult datorita societatii care nu stia sa-l pretuiasca, datorita saraciei, datorita iubirii pe care o simtea mai puternica decat sine, datorita geniului din el ce-i framanta fiecare simtire intr-un stil, uneori inuman (dpdv psihologic).
Am citit aici pe net scrisorile adresate lui Veronica...mai ales in anii de decadere de dupa 33 de ani. O decadere dureroasa si evidenta, dar nu o decadere din geniul Eminescian, ci din fiinta subreda si fragila a omului si trupului Eminescu. Intr-un fel si-a izbavit prin suferinta greselile, indiferent de natura ei, suferinta purifica pana la stadiul in care ajungi ca un copil.
Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul inegalabilului Eminescu, alaturi de teiul lui si "floarea albastra".