Citat:
În prealabil postat de MarinaAlca
Cata nevoie aveam "Sherlock" de postarea ta... o citesc iar si iar... lacrimile nu se pot opri.. iti multumesc!
O alta suferinta care staruie in mine(scuze ptr off topic) este faptul ca am refuzat imbratisarea cea de pe urma a tatei, pe patul de spital, pe motiv ca ma impartasisem in acea zi... nu am sa mi-o iert niciodata... fiindca stiu cat de mult si-a dorit sa ma stranga la pieptul lui,pentru ultima oara, macar pret de o secunda ... iar eu am reactionat doar ca o "imbrobodita". Voi cei ce aveti mai multa intelepciune, cum credeti ca pot sa-mi scot din minte asta???
|
Si eu cred Marina ca spovedanie cu lacrimi te v-a ajuta sa scapi de a ta suferinta. Asta e mare problema la noi ortodocsii, parintele nostru ne miruieste si are cruce in mina pe care trebuie sa o sarutam si eu l-am intrebat dupa impartasanie nu se mai saruta nimic cel putin 24 de ore la care parintele a raspuns "hai sa nu fim asa habotnici"si de atunci sarut crucea chiar daca m-am impartasit. La fel si cu baticul am intrebat n preoti cu batic sau fara la impartasanie la care mi sa spus fa cum simti. Am fost in Canada si m-am impartasit acolo eh patru credincioase au sarit cu baticul sa ma acopere mi-au spus ca e mare pacat iti dai seama cum m-am simtit cu biserica plina (scuze sint of topic).