[mariamargareta]

[SIZE=4]Mai observăm din acest verset că [COLOR=#ff6600]punerea mâinilor[/COLOR] este un har al Duhului Sfânt, dat prin proorocie nepieritoare, şi o învăţătură care trebuie păzită neştirbită, căci Domnul a zis: [COLOR=#993300]“Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Mat.,[/COLOR][COLOR=#993300]28:20)”[/COLOR]. Cei care pretind că Domnul a părăsit Biserica Sa, dezamăgit fiind de unele neîmpliniri ale ei, iar lanţul celor unşi prin hirotonie s-a rupt în mai multe locuri, sunt nişte calomniatori ai lui Hristos şi nişte mincinoşi, căci ei Îl fac mincinos chiar pe Hristos, Cel care a rostit această proorocie. Tot aici se mai arată că hirotonia nu este lăsată în păstrare şi în lucrare oricui, ci este rezervată în mod particular [COLOR=#ff6600]mai-marilor preoţilor[/COLOR], care sunt episcopii. Se cristalizează aşadar, pe îndelete, temeiurile canonice care stau la baza învăţăturii despre hirotonie. Ea devine parte integrantă a catehismului ortodox şi o componentă fundamentală a pastoraţiei:[/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]…A învăţăturii despre botezuri, despre [/COLOR][COLOR=#ff6600]punerea mâinilor[/COLOR][COLOR=#993300], despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică. (Evr., [/COLOR][COLOR=#993300]6:2)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4]Hirotonia este atât de importantă, încât Sf. Apostol Pavel face o menţiune specială asupra grijii ca aceasta să fie administrată cu cea mai mare reponsabilitate, pentru a feri biserica de întinarea păcatelor, şi în mod special, de simonie: [/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]Nu-ţi [/COLOR][COLOR=#ff6600]pune mâinile[/COLOR][COLOR=#993300] degrabă pe nimeni, nici nu te face părtaş la păcatele altora. Păstrează-te curat. (I Tim.5:22)[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4]După toate acestea, câteva lucruri tot mai rămân neclare: [/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]1. Dacă “preoţia” pucioşilor este superioară, fiind “[COLOR=blue]după rânduiala lui Melchisedec[/COLOR]”, de ce se mai acoperă ei cu arhieria lui Irineu Bistriţeanul, căci acesta este rămas mult în urmă, săracul, el fiind preoţit doar “[COLOR=#ff6600]după rânduiala lui Aaron[/COLOR]”? De ce nu-l lasă pe bietul om în pace, ba încă l-au mai făcut (fără voie) şi “patriarh” al “bisericii” lor, punându-i în spinare o responsabilitate pe care n-o poate duce?(dar nici nu vrea).[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]2. De ce nu se fac ei patriarhi unul pe altul, aşa cum “[COLOR=blue]cei trei fii unşi[/COLOR]” s-au făcut “episcopi”, dar au rămas şi “preoţi” în acelaşi timp?? Ar fi interesant, să existe şi o biserică cu trei patriarhi odată.( care sunt şi “episcopi” şi “preoţi” în acelaşi timp!) Ce nevoie mai au ei de Irineu ca de un alt patriarh, care e un încăpăţânat şi un neîmplinit în “rânduiala lui Melchisedec” şi nu le este deloc supus, pentru că:[/SIZE]
[SIZE=4]– respectă ad litteram legiuirile bisericeşti ale B.O.R., [/SIZE]
[SIZE=4]– s-a dezis în mod public de ei, [/SIZE]
[SIZE=4]– nu mai are şi nu mai vrea să aibă nici o tangenţă cu ei, de nici un fel, de mai bine de 17 ani?[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]3. La urma urmei, de ce sunt “cei trei” de la Pucioasa şi “preoţi” (căci se îmbracă la fel ca preoţii), dar şi “episcopi” în acelaşi timp (denumindu-se unii pe alţii “arhierei” şi binecuvântând gloatele cu două mâini, ca şi arhiereii)? Ce urmăresc ei prin acest “cumul de funcţii”?[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]4. În consecinţă, (teoretic vorbind) cum pot fi compatibile simultan, la aceeaşi persoană, două funcţii ierarhice care se exclud (prin completare şi totodată prin substituţie) una pe alta (preoţia şi arhieria)?[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]5. Dacă hirotonia nu mai e bună de nimic, de ce mai binecuvintează ei cu mâinile, şi cu patrafirul pe capul penitenţilor, deşi prin “[COLOR=blue]Cuvânt[/COLOR]” au primit poruncă de la “[COLOR=blue]Dumnezeul de la Noul Ierusalim-Pucioasa[/COLOR]” să nu se mai folosească de gesturi şi de atingeri cu credincioşii (mai ales cu femei!)?[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]6. Dacă vor pune în practică ultimile “indicăţii” din “[COLOR=blue]Cuvânt[/COLOR]”, care le cere să plaseze “preoţi” şi “diaconi” prin “cetăţi” ( mai precis, prin localităţile unde s-au întemeiat “obşti” ale [COLOR=blue]Noului Ierusalim[/COLOR]), cum vor face consacrarea lor? Vor apela la bunăvoinţa “[COLOR=blue]patriarhului Irineu[/COLOR]”, ploconindu-se astfel B.O.R.-ului (pe care nu pot să-l sufere), sau se vor folosi de cei trei preoţi-episcopi care pretind că “[COLOR=blue]sunt puşi şi unşi după rânduiala lui Melchisedec[/COLOR]”?[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]7. De unde au ei [COLOR=blue]antimise[/COLOR] pentru “sfintele liturghii”, acolo unde intenţionează să instaleze “preoţi” pucioşi, dacă n-au episcop consacrat canonic, care să le sfinţească antimisele? Sau au de gând să slujească fără antimis?[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]8. Cum îl respectă ei pe episcopul locului (pe arhiereul de Târgovişte, Nifon Mihăiţă), aşa cum pretind de faţadă, dacă refuză orice relaţie canonică de ascultare faţă de acesta?[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]9. Pentru târnosirea bisericii de la Pucioasa, în 1991 au apelat la episcopul Irineu. La cine vor mai apela acum, pentru sfinţirea bisericilor în care vor să aşeze noi “preoţi” pucioşi?[/SIZE]
[SIZE=4][/SIZE]
[SIZE=4]10. Pentru sfinţirea bisericilor este nevoie de Sfântul şi marele Mir, care se pregăteşte numai în bisericile autocefale. Dacă vor folosi un asemenea Mir, preparat deja de către B.O.R., înseamnă că implicit vor recunoaşte ca autentică acea Biserică pe care tot ei o reneagă în acelaşi timp (ceea ce este un nonsens). Dacă îşi vor “prepara” singuri Marele Mir, fiindcă tot se consideră ei “[COLOR=blue]singura biserică adevărată[/COLOR]”, ar trebui să se supună rânduielilor canonice legate de această “preparare”, în primul rând în ceea ce priveşte ascultarea faţă de episcopul locului. O dilemă din care va fi greu, dacă nu imposibil de ieşit.[/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4]* * *[/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4]Pentru noi, ortodocşii, Biserica este Una, Sobornicească şi Apostolească. Ea este purtătoarea Sfântului Duh, primit de Sfinţii Apostoli la Cincizecime, şi transmis urmaşilor lor episcopi, preoţi şi diaconi, prin Sfânta Taină a Hirotoniei. Biserica este deci infailibilă şi nedespărţită de Hristos, aşa cum El a făgăduit (v. [COLOR=#993300]Mat., [/COLOR][COLOR=#993300]28:20[/COLOR]), căci dincolo de orice considerente istorice, patristice şi scripturistice, ea este menită a fi Mireasa lui Hristos. Este de neconceput ca după 2000 de ani, Hristos să Se despartă de Mireasa Sa, sau s-o părăsească, lăsând-o să se împotmolească singură în greşeli![/SIZE]
[SIZE=4]A culpabiliza Biserica, încercând apoi “a o corecta” cu paleative pseudo-teologice, prin care se “justifică” înfiinţarea de noi biserici cu denumiri pompoase şi rezonante, aşa cum a fost cazul şi cu secta neoprotestantă autointitulată “[COLOR=blue]Biserica Noul Ierusalim[/COLOR]”, care imaginează şi propune soluţii alternative pentru mântuire, în care doi indivizi instabili psihic, dar îndrăzneţi, şi care se pretind providenţiali, Îl fac neputincios pe Hristos, racordându-L sistematic la neputinţele, la scâncelile şi la mofturile lor, înseamnă o insolentă blasfemiere chiar a Domnului nostru Iisus Hristos, Întemeietorul şi Mirele Bisericii celei adevărate. [/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=purple][SIZE=4]Anca Estera [/SIZE][/COLOR]
[COLOR=purple][SIZE=4]15 februarie 2008[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4][COLOR=purple]…………………………………………………………………[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]
[SIZE=4] [/SIZE]