Daca am fi ireali si totul nu ar fi decat o problema de perceptie si nu o realitate, de ce atat de greu sa construim aceasta irealitate? Si care e preceptia irealitatii in conditiile in care nu traim cu adevarat? Ce ia locul irealului coform perceptiei actuale daca plecam de la concluzia ca existeanta noastra nu este una reala? In raport cu ce definim existenta noastra ca fiind ireala atata vreme cat noi suntem ireali? Putem din pozitia de ireali sa percepem realul? Irealul se identifica cu rationalul?
|