Cred ca ar trebui sa dea sfaturi sotul meu care, incepand din luna a doua de sarcina pana cand copilul avea 3 luni de zile dupa nastere, nu s-a atins de mine in ceea ce priveste sexul si, aceasta pentru ca nu ma simteam prea bine, mai mult psihologic decat fizic, plus ca-i era si lui oarecum teama si avea o oarecare sfiala in acest sens. Nu au fost probleme de nici un fel. Noi comunicam foarte mult, descriem simtirile si lucrurile care ne incearca, avem incredere unul in celalalt...
Nu pretind ca nu i-a fost greu, dar este mult mai usor sa intelegi o situatie, mai ales cand aceasta o cere, decat sa te razvratesti impotriva ei accentuandu-i negativismul.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
|