[alina73]

La 16 ani,am vorbit cu un baiat 3 ani si ne iubeam foarte mult..parintii mei insa erau f drastici in crestera mea stiind foarte bine ca toti prieteni care ma inconjurau proveneau din fam ff bune,dar in schimb eu aveam restricti pe care prieteni mei nu le aveau pe atunci,nu erau de acord nici cu aceest baiat cu care vb,gasindu-le la toti cate un cusur(vroiau un baiat din lumea buna).Atunci am avut o perioada cand m-am certat cu prietenul meu din motive adolescientiene,eu facand-ui in abitie si saturandu-ma de restrictile parintilor mei..stiind ca un prieten de al lui ff bun ma placea am inceput sa vb cu el...nestiind unde se va ajunge...am continuat sa vb cu el cu totul ca nu era o relatie..in sensul bun al cuvantului..iar fostul meu prieten ma avertizase ca nu e pers potrivita pt mine...am fugit pana la urma de acasa din cauza unor certuri,parintii mei obligandu-ma sa vb cu alt baiat din "lumea buna" .Neputa-nd sa iau nici o decizie ...am fugit de acasa creza-nd ca asa este mai bine si creza-nd ca il iubesc.Char daca duceam o viata amarata,nu ma intelegam bine cu el,ma batea,ma jignea de fata cu toata lumea,dar am stat in continuare sperand intr-o schimbare.Cand am ramas gravida cu cel de al 2 copil,el a inceput o relatie cu o femeie 2 ani si jumatate neinteresand-ul suferinta mea,dupa aceeasta relatie a inceput alta relatie cu alta fata de 16 ani el avand 28.In toata aceeasta perioada fostul meu prieten,avand un anturaj comun,incerca sa ma protejeze la fel ca atunci cand eram in adolescenta...mi-a respectat decizia nefiind obraznic..si fara a-mi reprosa alegerea facuta.in 7 ani jumate cat sotu meu ma inselat,ma umilit,ma jignit si multe alte lucruri ff urate..tot imi promitea jurandu-se fals ca a incetat orice relatie cu alta femeie,si cerandu-mi sa sterg cu buretele tot rau facut.Fiind ranita am stat si mi-am pus ordine in ganduri si am constatat ca niciodata nu-lam iubit,constata-nd ca a fost doar un refugiu...deoarece sentimentele mele pentru el erau doar o iluzie..deoarece nu i-am simtit niciodata sprijinul si iubirea de care orice femeie are nevoie.multa lume din jur ma condamna de ce nu m-am despartit mai de mult de el...dar nu am facut-o decat pentru copii sa nu simta lipsa unui tata.Iar acum am constatat ca am gresit,pentru ca copii mei (fata si baiat 14 respectiv 6 ani) sufera foarte mult fiind si ei traumatizati de comportamentu lui dictatorial si lipsit de afectiune,baiatul suferind cel mai mult fiind mai mare a asistat la toate "dezlantuirile lui si certurile' a vazut si si suferinta mea in toti acesti ani...si comportamentul si lipsa de comunicare care o avea fata si de el...a ajuns sa nu-l mai suporte..mai rau chiar cred ca il uraste desi eu i-am spus ca este tatal lui si trebuie sa-l iubeasca si sa-l acepte asa cum e...si ca ce este intre mine si el nu trebuie sa il afecteze pe el.dorindu-mi protectie atat de mult tot timpul imi apare in vis fostul meu prieten care a ramas de 18 ani langa mine,neinsurandu-se ,a ramas la fel sprijinindu-ma,protejandu-ma dar cu bun simt avand in vedere ca sunt maritata...si incercandu-mi sa-mi arate ca el a ramas la fel fata de mine ca in adolescenta si are acelea-si sentimente si m-ar accept si acum dar eu nu am vrut sa vad lucrurile astea considerand ca este imoral sa fac aceste lucruri cu toate ca nu ma simnt fericita nici acum.acum mai mult ca niciodata imi doresc acest lucru mai ales ca am 36 de ani dar sint intr-o dilema totala pentru ca nu stiu incotro sa ma indrept deoarece nu ii mai suport nici macar prezenta sotului meu'dormind si separat.m-am refugiat in rugaciuni poate dzeu ma indreapta pe un alt drum deoarece simnt ca drumul acesta pe care sint nu e al meu.nici cu fostul meu prieten nu ma gindesc sa fiu cu totul ca atunci cind imi doresc in sufletul meu sa fiu protejata si iubita il visez numai pe el tinindu-ma in brate si oferandu-mi exact ce imi doresc simnt aceea senzatie de bine si dupa ce ma trezesc'iar dupa ce ma trezesc incep sa refuz ca ar mai putea fii ceva intre noi ptr ca au trecut 18 ani de atunci si omul se schimba f mult.va rog poate voi care nu sinteti in situatia mea vedeti lucrurile mult mai clar ce sa fac'ca eu nici nu mai stiu cum sa gindesc mai ales ca sint f nervoasa din cauza bolii mele care am depistat-o acum 2 luni 'nu mii se oxigeneaza creierul ptr ca cele doua vene din ceafa sint infundate din cauza nervilor acumulati deoarece nu sint o persoana care sa ma exteriorizez.ce ma sfatuiti