Dintr'o neputinta personala simt multa antipatie fata de ce inseamna stilul american, tot ce tine de America, cat si "modernitatea apuseana" a Europei.
Aceasta nu cred ca as simti'o asa tare sau nici nu stiu daca m'ar afecta in asa masura daca nu ar fi imbratisata cu atata inconstienta si prostie de "romanii" care uita tot ceea ce au mostenit de la inaintasii lor, de la cei ce au murit pentru a pastra acel lucru care acum se arunca fara nici cea mai mica mustrare de constiinta, si anume duhul romanesc unic.
Cu toate acestea, recent am citit ceva de genul: "Intrarea in Uniunea Europeana permite Ortodoxiei romanesti sa arate si o alta fata a lumii, o alta fata a crestinismului, iar Romaniei sa arata Europei un duh de mult pierdut in alte parti ale ei."
Ar fi minunat daca s'ar reusi aceasta marturie, insa teama de a nu ne pierde identitatea si duhul autentic romanesc si crestinesc este mai mare.
Toate se intampla din randuiala lui Dumnezeu, asa ca... sa lucram fiecare in coltul lui. Iar colt langa colt formeaza deja o zona, iar o zona este un lucru mare, este o marturie concentrata.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36)
|