draga nevrednicule(cuvantul asta ne caracterizeaza pe toti) ,se vede treaba ca dilema ta in ceea ce priveste relatia asta e legata de un pacat savarsit in TRECUT de prietena ta.Gandeste-te la Taina spovedanieiacatul odata marturisit si iertat de Dumnezeu nu mai trebuie sa ne urmareasca .DUMNEZEU NE IUBESTE ,NE IARTA SI NU SE MAI UITA INAPOI.Daca vrei sa urci treptele desavarsirii,nu te mai uita inapoi, lepada pacatele si din trup si din suflet ,sa le ai curate pe amandoua . Nu vei gasi niciodata perfectiunea in randul acestei lumi ,vei alerga neincetat dupa o "fata morgana" neintinata de pacate ...si vei ajunge obosit la capat spunand:nu e om care sa nu greseasca,nu e om fara de pacat ,inclusiv eu ,nevrednicul ...Si sa nu uiti niciodata ,ca ispitele sunt asa de aproape de noi pe lumea asta ca neincetat trebuie sa luptam impotriva lor si de aceea in fiecare zi trebuie sa ii amintim lui Dumnezeu in rugaciunea noastra :...si nu ne duce pe noi in ispita..." Daca zici ca o iubesti cu adevarat fa-o sa nu se mai simta vinovata de acel pacat ,sa il spovedeasca si gata....caci promisiunea de nu mai gresi in fata lui Dumnezeu e mai mare si mai sfanta decat in in fata oricarui muritor de rand...iar "dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat dragostea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu".Cred ca cel mai bine in cuvinte descrie DRAGOSTEA sfantul Apostol Pavel in epistola catre Corinteni ,la cap.13.."Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste , nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate , ci se bucura de adevar . Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea nu cade niciodata..."
sa iti fie de folos,si doamne-ajuta!