Avand dilema, de ce, odata [COLOR=darkred]spovedind un pacat, nu scapam de el[/COLOR], ci continua sa ne oboseasca mintea si inima. Raspunsul mi l'a dat un prieten, zicand: "Daca ne'ar fi de folos sa'l uitam, Domnul ar face sa'l uitam, insa ne este de mai mult folos sa nu'l uitam, atat spre a nu'l mai repeta niciodata, cat si pentru a nu ne mandri in fata celor de langa noi, care inca mai cad in acel pacat, sau in oricare altul."
[COLOR=darkred]Neuitarea pacatului este de mare folos.[/COLOR] Insa nu trebuie sa devina obsesiva, caci diavolul poate profita de o constiinta prea atenta, obosind'o peste fire cu un pacat marturisit deja.
[COLOR=darkred]Esential[/COLOR] este a nu'l mai repeta niciodata si a incerca sa intelegem de ce acel pacat a lovit in dragostea lui Dumnezeu, care s'a simtit tradata, slujind pacatului si nu Lui.
Deci, sa nu ramanem blocati intr'un pacat, ci sa ne nevoim in a creste in dragoste si curatie de acum inainte.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36)
|