Va multumesc tuturor pentru raspunsuri si pentru faptul ca nu ati ignorat starea mea de framantare in care ma aflam. Va multumesc pentru parerile voastre si mai ales pt cuvintele frumoase pe care mi le-ati impartasit. Sunt foarte incurajatoare. Toate acestea le stiam si eu,le stiu,le repet in fiecare zi,insa diavolul incearca sa loveasca exact acolo unde se afla slabiciunea omului. De aceea sprijinul vostru (adica al altor persoane) reusesc sa ma intareasca. Nu pot spune ca sunt la fel de framantat ca la inceput,aceasta stare de neliniste aproape a trecut. Drept urmare sunt cat se poate de hotarat sa merg pana la capat alaturi de aceasta fata! Pur si simplu a gresit. Se vede pe ea ca e o persoana minunata,atat de buna,un copil extraordinar! Eu nu o pot judeca! Doar am apropiat-o de Dumnezeu,ea a vazut chemarea Lui si se indreapta cu nerabdare si cu pasi repezi spre grumazul Domnului! Sunt convins ca cerul se bucura si o asteapta cu o maire iubire. Deci nu o pot judeca,mai ales ca am si eu pacatele mele care ma fac sa fiu un biet tanar crestin,nevrednic si neputincios in fata lui Hristos! Si cum Dumnezeu m-a primit pe mine,oaia cea ratacita,fiul risipitor,asa o poate primi si pe prietena mea,poate chiar cu mai mare bucurie! Asa ca cel mai bine e sa ma rog in continuare pt noi si sa multumesc Domnului pt persoana care mi-a daruit-o! O admir pe prietena mea ca s-a intors pe calea cea dreapta,ca s-a aflat,si tot ce mai pot face este sa ma bucur pentru drahma gasita!