[mariamargareta]

[COLOR=#800080]119. Pucioşii stau nepăsători sub blestemul arhieresc din “Hrisovul lui Irineu” [/COLOR][COLOR=black](partea a III-a)[/COLOR]

[SIZE=4]2. Se afirmă că în Cartea Adevărului (adică, în Sfânta Scriptură) ar fi mai multe proorocii, care toate se confirmă acum, “[COLOR=blue]…cum că România va fi regină aleasă şi binecuvântată pentru popoare, va fi nou Canaan, nou Eden şi nou Ierusalim, după scriptura de la Ioan citire în cartea Apocalipsei…[/COLOR]” Sunt deci cel puţin trei proorocii distincte despre România, despre care se spune că va fi simultan:[/SIZE]
[SIZE=4]– nou Canaan,[/SIZE]
[SIZE=4]– nou Eden,[/SIZE]
[SIZE=4]– nou Ierusalim.[/SIZE]
[SIZE=4]Simultaneitatea acestor proorocii este însă imposibilă, îndată ce Canaanul, Edenul şi Ierusalimul sunt entităţi distincte, ceea ce dă de bănuit că este vorba de o gogoriţă emanată de o minte exaltată, triumfalistă. În plus, nu se face nici o referinţă bibliografică concretă, indicându-se măcar un verset anume, ci doar o trimitere vagă la cartea Apocalipsei. Nici nu s-ar fi putut face vreo precizare a sursei, deoarece nicăieri în Biblie nu se face vreo aluzie măcar la România! Toate asocierile pucioşilor nu sunt doar forţate, ci chiar aberante, dovedind un nazism agresiv şi infatuat.[/SIZE]

[SIZE=4]3. Ce au şters pucioşii? În primul rând, ei au şters pasajele care conţineau orice referinţă, oricât de mică ar fi, care era contrazisă de realitate. Prima pe care o consemnăm este “[COLOR=red]…însuşi Dumnezeu va fi cu ei. Şi va şterge orice lacrimă din ochii lor…[/COLOR]” În realitate, liderii pucioşi joacă de atunci şi până astăzi cartea sentimentalismului ieftin, amăgindu-i pe adepţi cu o necontenită durere şi suferinţă pe care ar simţi-o ei, ca fiind “copii ai Domnului”. Bolnavi de mania persecuţiei, patetici şi jalnici, liderii pucioşi îl fac pe dumnezeul lor plângăcios şi neputincios, pentru a smulge de la adepţii lor o necurmată compătimire, milă şi dărnicie. Cabotini şi lacrimogeni, ei se complac în acest statut fariseic care le permite să-i controleze mai bine prin şantaj sentimental pe adepţii lor, pe care tot ei îi acuză în mod sistematic că se fac vinovaţi de “durerea Domnului” (şi prin ricoşeu, de durerea lor, a liderilor pucioşi)[/SIZE]

[SIZE=4]4. Altă idee omisă în mod deliberat este cea legată de dispariţia morţii şi a suferinţei fizice: “[COLOR=red]şi moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut.[/COLOR]” Pucioşii au intuit că moartea nu va dispărea peste noapte, iar suferinţa nici atâta. Pentru a nu fi traşi la răspundere peste câţiva ani că nu s-a realizat nimic din ceea ce au promis, pasajul respectiv a fost omis. Şi într-adevăr, au urmat multe morţi zguduitoare, unele năpraznice, chiar în rândurile pucioşilor. În lumea largă, ce să mai vorbim? au murit de atunci încoace cu milioanele.[/SIZE]

[SIZE=4]5. S-a omis de asemenea jalonarea clară a sfârşitului. Cuvinte precum: “[COLOR=red]Făcutu-s-a![/COLOR]” asociate cu promisiunea anterioară “[COLOR=#993300]Iată, noi le fac[/COLOR][COLOR=red]em [/COLOR][COLOR=#993300]pe toate[/COLOR]” au dispărut, pentru că ele erau fără acoperire: nici înnoirea pământului, nici sfârşitul n-au venit atunci când au proorocit pucioşii, ci s-au amânat sine die.[/SIZE]

[SIZE=4]6. S-a omis pogorârea din cer a cetăţii Noului Ierusalim, îndată ce a fost exact invers: pucioşii şi-au ridicat cetatea lor din pământ, din iarbă verde, şi au înălţat-o spre cer; şi nu a fost înălţată pe un munte mare şi înalt, ci tocmai la Glodeni-Vale:[/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]“Şi m-a dus pe mine, în duh, într-un munte mare şi înalt şi mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul, pogorându-se din cer, de la Dumnezeu”[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4]7. S-a omis textul care proorocea cetăţii Noului Ierusalim o strălucire nepământească, pentru simplul motiv că cetatea pucioşilor nu avea nici o strălucire proprie, ba chiar era “[COLOR=blue]umbrită de strălucirea cerească[/COLOR]”, aşa cum ei singuri mărturisesc fără să vrea în “hrisov”. Biblia arată însă că lumina cetăţii era de mare preţ:[/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]“ Lumina ei era asemenea cu cea a pietrei de mare preţ, ca piatra de iaspis, limpede cum e cristalul.”[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4]8. S-a omis textul care arăta precis dimensiunile cetăţii: douăsprezece mii de stadii. Având în vedere că un stadiu grecesc varia între 147 şi 192 metri, putem calcula imediat că cetatea proorocită de Biblie avea laturile de cel puţin 1764 km şi cel mult 2304 km, ceea ce înseamnă cam jumătate din suprafaţa Europei! Ori, grădina lui nea’Ilie Bunea de la Pucioasa n-are nici măcar un kilometru pătrat! Orice muritor ar fi sesizat imediat discrepanţa uriaşă între textul biblic şi realitate, ajungând imediat la concluzia că este în faţa unei grosolane mistificări:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=#993300]“Şi cetatea este în patru colţuri [/COLOR][COLOR=red]şi lungimea ei este tot atâta cât şi lăţimea. Şi a măsurat cetatea cu trestia: douăsprezece mii de stadii[/COLOR][COLOR=#993300]. Lungimea şi lă[/COLOR][COLOR=red]rg[/COLOR][COLOR=#993300]imea şi înălţimea ei sunt deopotrivă.”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Felul în care “s-a operat” aici pe textul biblic este revelator: au fost decupate cu grijă doar cuvintele care incriminau falsul, iar restul a rămas.[/SIZE]

[SIZE=4]9. Nici la dimensiunile “zidului” (cel ce înconjoară locaşul de cult pe care pucioşii îl consideră Sfânta Sfintelor) pucioşii nu stau mai bine cu potriveala. Textul biblic îl identifică exact după măsura omenească de 144 de coţi, adică 69,12 metri, în timp ce zidul de incintă de la Glodeni-Pucioasa abia dacă depăşeşte doi metri:[/SIZE]

[COLOR=red][SIZE=4]“Şi a măsurat şi zidul ei: o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura omenească, care este şi a îngerului.”[/SIZE][/COLOR]

[SIZE=4]10. Poate să fi fost mai riguroşi pucioşii la materialele de construcţie? Să fi reuşit dumnezeul lor să împlinească întocmai spusele Scripturii, şi să poleiască cu aur întreaga cetate? Aş! Materialele folosite de ei au fost de calitate mediocră, şi asta se vede din faptul că pucioşii sunt nevoiţi în fiecare an să zugrăvească din nou şi să repare acoperişul ca să nu mai plouă, aşa încât aspectul exterior să nu fie prea dezolant. Deşi se proorocea că cetatea va fi din aur curat, până la urmă a fost zidită cu piatră de râu:[/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]“Şi zidăria zidului ei este de iaspis, iar cetatea este din aur curat, ca sticla cea curată.”[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4]Cât despre iaspis, safir, smarald, ametist şi mărgăritare, acestea au rămas de poveste!:[/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]“Temeliile zidului cetăţii sunt împodobite cu tot felul de pietre scumpe: întâia piatră de temelie este de iaspis, a doua din safir, a treia din halcedon, a patra de smarald,[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=4]A cincea de sardonix, a şasea de sardiu, a şaptea de hrisolit, a opta de beril, a noua de topaz, a zecea de hrisopras, a unsprezecea de iachint, a douăsprezecea de ametist.[/SIZE][/COLOR]
[COLOR=red][SIZE=4]Iar cele douăsprezece porţi sunt douăsprezece mărgăritare; fiecare din porţi este dintr-un mărgăritar. Şi piaţa cetăţii este de aur curat, şi străvezie ca sticla.”[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=4]Şi cu toate acestea, pucioşii se încăpăţânează să spună că cetatea lor este cetatea Apocalipsei! Iar biserica din mijlocul ei, supranumită “templu”, este şi ea parte integrantă din complexul apocaliptic, având rol de “Sfânta Sfintelor”. Aici însă au dat-o în bară. Apocalipsa spune că nu mai e nevoie de nici un templu şi de nici o biserică de zid, căci vremea lor a trecut: venirea Domnului înseamnă o nouă etapă de închinare, doar în duh şi în adevăr. Cetatea Ierusalimului cel Nou nu mai are templu!:[/SIZE]
[COLOR=red][SIZE=4]“Şi templu n-am văzut în ea, pentru că Domnul Dumnezeu, Atotţiitorul, şi Mielul este templul ei.”[/SIZE][/COLOR]