[mayaionescu]

Bine v-am gasit! Pe scurt: m-am casatorit in urma cu 5 ani si jumatate cu iubirea vietii mele. Am avut o casatorie cu bune si rele si cu greseli de ambele parti ( nu a fost vorba de relatii extraconjugale). Eu am fost cea care a gresit mai mult. Sotul meu a bagat divort in urma cu 9 luni. Divortul s-a incheiat zilele acestea. De cateva zile am discutat impacarea noastra, de dragul copilului nostru care are 4 ani si care sufera ca toti copiii au mamici si tatici si el sta cu mami si bunicii in alt oras decat tati.-am propus sotului meu sa profitam de ceea ce am invatat din greselile trecutului si sa ne crestem copilul cu iubire si sa ne bucuram de el atat noi, parintii, cat si bunicii si strabunicii.
Sotul meu a spus ca e de acord cu impacarea daca eu timp de 5 ani nu imi mai vizitez parintii si bunicii, in schimb mama lui sa nu aiba nici o interdictie. Nu am fost de acord cu asa ceva, motiv pentru care sotul meu a spus ca desi stie ce durere simte un copil fara familie ( si el a crescut exact de la aceeasi varsta ca si copilul meu, fara tata), nu o sa renunte la acesta ambitie, nici macar de dragul copilului, pt a-l feri de suferinta.
Eu imi doresc o familie linistita, in care niciunul dintre noi sa nu sufere. Vreau ca puiul nostru sa cresca in iubire si caldura, nu in ura, suferinta si lacrimi. Vreau sa se bucure de familia lui, dar tatal lui e de neclintit.
Vi se pare ca cere ceva normal? Bunicii pe care tatal vrea sa ii indeparteze de copil, de 9 luni il cresc zi de zi.
Credeti ca am gresit ca nu i-am acceptat conditiile, asta insemnand ca puiul meu sa cresca fara tata alaturi? Credeti ca trebuia sa accept sa nu imi vad 5 ani parintii si bunicii, asta insemnand sa imi bat joc de tot ceea ce au facut pt mine?
Va multumesc anticipat pt raspunsuri!