Citat:
În prealabil postat de Fani71
Draga Maya, nu prea se pot da sfaturi fara sa cunosti oamenii...
Sa iti dea Dumnezeu hotararea cea buna!
Niste idei (poate dau cu batul in balta.. sa ma ierti): Oare nu cumva sotul tau iti pune astfel de conditii pentru ca relatia ta cu parintii este inca prea 'simbiotica' si asta a stricat casnicia voastra? Uneori, tinerii nu se pot desparti de parinti pentru a 'se lmipi de sotul/sotia lor', cum se spune in biblie. Ca sa-i iubim cu adevarat pe parintii nostri, trebuei mai intai si un proces de 'taiere a buricului'.
Eu cred ca relatia cu sotul este mai importanta decat relatia cu parintii (de fapt nu cred eu, ci asa se spune in crestinism). El este pe primul plan, nu parintii.
O idee numai. Poate gresita, ca nu va cunosc.
Doamne ajuta!
|
Imi iubesc mult parintii, dar sunt o persoana independenta. Am fost invatat de mica de catre parintii mei sa iau decizii singura in ceea ce priveste viata mea. De la ei am primit sfaturi, dar eu am luat decizia finala, chiar daca de multe ori am dat cu capul in gard. Desi stateam la 100 km distanta, ii vizitam de 6-7 ori/an iar la telefon se intampla sa treaca zile si sa nu vorbim.
In schimb, sotul meu nu face absolut nimic fara sa o consulte pe mama lui. In fiecare zi vorbesc de cateva ori la telefon sau pe mess. Pentru ea este in stare sa sacrifice orice. Am cumparat mobila in casa DOAR cand a fost ea in Romania si multe alte lucruri nu le puteam face decat in momentul in care ea era in tara, pt ca sotul meu nu putea lua decizii fara ea.
In timpul divortului am mers cu copilul pt o saptamana acasa la sotul meu, in incercarea de a ne impaca si pt a nu o supara pe mama lui ca noi suntem acolo, stateam inchisa cu copilul in camera, in fiecare seara, cand el vorbea cu ea la telefon sau pe messenger.