Draga Arhanghelule: Eu sper ca am inteles bine ce spui tu si sper ca si tu sa intelegi cele ce urmeaza:
Inainte de a face o apreciere a Sfintilor Parinti, trebuie sa pui mana si sa citesti cate ceva din ce au scris, ca apoi sa poti sa te pronunti, daca sunt sau nu buni pentru noi. Cartile lor sunt scrise sub inspiratie divina, prin Duhul Sfant. E ca si cand Dumnezeu le-ar fi dictat. O asemenea carte inspirata nu are termen de valabilitate, fiind etern valabila. Eu nu stiu cum percepeau oamenii acum 1000 ani. Dar asta nu influenteaza in nici un fel ceea ce avem de facut noi astazi, si anume sa lucram cu sufletul nostru, ingreunat de mereu aceleasi pacate, pentru a-l sfinti si mantui. Mantuirea pare abstracta si poate nenecesara omului modern neavizat, dar cu ajutorul lui Dumnezeu si a scrierilor Sfintilor Parinti, aceasta capata dimensiuni mai pe intelesul nostru. De fapt trebuie doar sa vrem si Dumnezeu ne arata drumul. Drumul acesta este acelesi pentu toti oamenii, atata doar ca acum 1000 ani oamenii era mai constienti de necesitatea parcurgerii lui, fiind mai legati de biserica lor. Oamenii se mantuiau cu valul. Astazi, din pacate, oamenii se considera pe ei mai destepti decat predecesorii lor, doar pentru ca unii dintre contemporani au inventat sau au facut descoperiri,sau au scris sau au compus sau au construit. Si daca acestia sunt mai deosebiti, nu unseamna ca toti sunt deosebiti, ci ca unii sunt deosebiti.
Viata in societate e ceva exterior noua, iar sufletul este in noi, este aproapele nostru pe care trebuie sa-l iubim. Si nu-l iubim dandu-i pietre,sub forma de pacate, ci il iubim dandu-i hrana pe care Dumnezeu a gandit-o atunci cand l-a facut pe Adam: dragostea Lui. Catre ea tindem si nu putem sa o obtinem decat intorcandu-ne la El.Dar toate la timpul lor. Cei care mai au de explorat societatea si vor sa se dedice lumii exterioare cu toate tentatiile ei, o pot face. La fel si ceilalti, care nu mai gasesc sensul existentei in lumea din afara, ci in cea tainica a sufletului.
In ceea ce priveste pe oameni si diversitatea lor, sunt de acord, ca nu exista doi la fel. Dar nu asta e importnt in cazul de fata, ci faptul ca toti au un trup si un suflet, iar calea de purificare a sufletului este aceeasi, caci si "bolile"
de care sufera oamenii sunt aceleasi: mandria, ura, desfranarea, pizma si multe altele.
Asa ca, draga Gabriel, nu numai ca este bun acest drum, dar este unicul bun.