[iuliana_N]

Draga Anca Miha, e adevarat ca asemenea baieti (care pretind ca viitoarea sotie sa fie fecioara, in timp ce ei sunt vai de steaua lor) nu sunt chiar prosti, dar nici prea destepti nu sunt... Adica ceva-ceva intuiesc ei, dar intuitiile astea nu au prea mare valoare in realitate, pentru ca ramin sterpe. Tinind seama de faptul ca in general asemenea pretentii la asemenea oameni vin din orgoliu ("nu vreau femeie asa si pe dincolo de altul"), fara precizari suplimentare care sa ateste activitate cerebrala pe durata procesului de selectie matrimoniala, si mai tinind seama si de faptul ca in general astfel de barbati sunt gelosi (pentru ca presupun din start la femeie propria lor conduita defectuoasa) si reproseaza uneori chiar vesnic ne-virginitatea sotiei la casatorie, pot parea chiar foarte putin destepti. Cunosc un caz strigator la cer, in care un barbat a luat de sotie pe o femeie despre care stia ca nu e virgina; pe toata durata casniciei, acest om punea la masa (aranjata de sotie) un tacim in plus; la un moment dat, fiica lui, in virsta de 17 ani, l-a intrebat, dupa 15 ani de curiozitate, de ce pune acel tacim - ea credea ca poate taica-sau se gindeste la vreun musafir neasteptat sau ceva asemanator; in loc, a auzit de la taica-sau: "Acest tacim este pentru ala carea-a dezvirginat-o pe ma-ta". Din ce cunosc eu, barbatii necredinciosi care ajung sa se sfinteasca prin femeia lor sunt din soiul acela bun cu caracter frumos si care prin definitie nu ridica piatra spre cea care a gresit, fie si asa grav. Sa ne gindim la Stradivarius, care a cules o prostituata de pe strada, s-a casatorit cu ea, si dupa citiva ani de lupta asidua cu obiceiurile ei proaste si cu el insusi(ca sa aiba rabdare si ca sa n-o osindeasca si sa strice astfel casnicia), a reusit s-o aduca la calea cea buna, iar ea a devenit o sotie de cea mai inalta calitate.

Din ce am vazut eu, barbatii care isi injosesc femeia pe astfel de motive nu prea se apropie de biserica, ba inca le mai si batjocoresc, sau chiar le bat pe femeile lor pentru ca merg la biserica. Am un caz in familie - o matusa a mea este maritata de 35 de ani cu un asemenea personaj. Ea a fost fecioara si este o femeie cuminte, si totusi, chiar si acum, la cincizeci si ceva de ani, daca intirzie o ora dupa terminarea slujbei la biserica, sotul ei, care nu a fost niciodata si nu este nici acum credincios, o ia la bataie pe motiv ca "ar fi intirziat ca sa faca oarece cu popa". O vreme nici nu s-a mai putut duce la biserica, fiindca barbatul ei il acuza pe preot ca ii vira nevestei idei proaste in cap. O doamna care merge la biserica unde ma duc eu de obicei, si cu care sunt prietena, este foarte duhovniceasca si face o jertfa de sine greu de inchipuit pentru majoritatea dintre noi: ea are de cincisprezece ani scleroza in placi, o boala degenerativa deosebit de grava, care da dureri cumplite, paralizii, lesinuri etc (fiind o degenerescenta a straturilor care protejeaza si alimenteaza nervii), si, pentru a putea merge la biserica munceste enorm acasa; sotul ei n-o prea intelege ca e bolnava si ca nu prea poate sa-si indeplineasca anumite indatoriri conjugale(are perioade de timp in care nervii senzitivi de la briu in jos sunt cam nesimtitori) si-l invinuieste si el pe preot, ca si pe alti credinciosi, ca-i vira nevestei lui prostii in cap. Si o ia in ris pe sotie pentru ca e bigota si merge la biserica si "se uita in gura popii". Si o ia cu el la cumparaturi, ca zice ca daca are putere sa mearga la biserica, trebuie sa aiba energie si de mers la cumparaturi. Asa ca biata femeie munceste pina cade, ca sa nu existe discutii in casa, si ca sa nu existe prilejuri de insultat biserica si preotul. Sotul merge si el la biserica, mai rar, ce-i drept, iar mama dinsului a fost femeie cu intelegere duhovniceasca adinca. Cei doi s-au casatorit din dragoste, si s-au inteles bine pina sa se inrautateasca boala ei. Din cite imi pot da seama, ea a fost fecioara la casatorie (vine dintr-o familie foarte sanatoasa duhovniceste - un exemplu: sora ei mai mare a avut si ea scleroza in placi si a murit dupa niste ani de paralizie generala, asadar de zacut in pat; insa ea s-a rugat sa-i dea Dumnezeu suferinta grea, daca se poate paralizie, ca sa-si mai spele din pacate; citiva ani a fost practic purtata pe brate si ingrijita ca un copil mic; ei bine, poate si datorita faptului ca i-a ascultat Dumnezeu rugaciunea de a-i da prilejul sa-si ispaseasca pacatele, a fost pe toata durata paraliziei de o bucurie greu de pus in cuvinte; ajunsese sa incurajeze si sa mingiie, cu zimbetul pe buze, pe cei care o ingrijeau si care se intristau grozav de suferinta ei grozava.) Asa ca depinde de la caz la caz - cite bordeie, atitea obiceie, ca sa zicem asa. Se poate intimpla ca un barbat "umblaret" sa aleaga o mireasa fecioara in vederea unei casnicii curate, adica s-o aleaga astfel pentru ca macar din rusine si delicatete fata de ea, sa se adune si el pe-acasa si sa porneasca pe o cale duhovniceasca. Dar asta deja presupune marime de suflet, lucru din nefericire cam rar. Principiul lui "Ce, eu is mai prost ca altii?!?" functioneaza din pacate pe scara larga. Cei care vad in femeie un bun sexual vor avea intr-adevar serioase probleme in a achizitiona un asfel de bun "second hand". Numai cineva care nu da prea multe parale pe femeie va evita cu tot dinadinsul sa-si ia o mireasa "folosita". Trebuie multa ingustime ca sa vezi, dincolo de toate calitatile care alcatuiesc alteritatea unei persoane, doar faptul ca "a fost folosita" inainte de casatorie. Unuia ca acesta i s-ar parea probabil cel putin dubios ceea ce a spus Mintuitorul despre femeia pacatoasa: "Iertate ii sunt pacatele ei, fiindca mult a iubit". Daca s-ar fi referit Hristos numai la dragostea ei uriasa pentru El, pentru Dumnezeu, ar fi utilizat prezentul :"Iertate ii sunt pacatele ei, fiindca mult iubeste." Dar asa, timpul trecut al verbului arata ca femeia asta, care pacatuise cu multi barbati, ii si iubise duhovniceste pe acestia, si ii iubise si psihologic; poate ca i-a privit cu mila sau cu intelegere, poate i s-a parut ca oamenii aceia sufereau de lipsa de orizonturi, sufereau prin lipsa acelor lucruri esentiale care dau farmec vietii, fiind daruri Dumnezeiesti - de pilda dragostea sotiei, si astfel suferise si ea pentru decaderea lor, o duruse inima pentru ei, asa pacatoasa cum era. Iar Hristos stia ce era in inima ei, si stia ca pacatele desfrinarii au impovarat-o tocmai pentru ca avea si sentimente adinci si duhovnicesti in sufletul ei, sentimente care depaseau chiar si imensa gravitate a pacatului desfrinarii. Am impresia ca barbatilor care se agata de fecioria trupeasca nu le incape in minte faptul ca o femeie poate avea si adincimi sufletesti impresionante, desi este pacatoasa; practic asemenea barbati nu cred ca singur Dumnezeu stie ce este in sufletul omului, si ca noi, cei umili, nu trebuie sa osindim, intrucit suntem intotdeauna in necunostinta de cauza. Si omul de linga noi nu este in mod esential suma pacatelor pe care le-a savirsit, oricit de tare "i-au intrat in singe", ci este fundamental o faptura a lui Dumnezeu. Citi dintre noi nu-si doresc o sansa atunci cind gresesc? Si citi dintre noi nu ar fi recunoscatori si nu ar iubi pe cel care le acorda aceasta noua sansa(fiindca vad semnele marinimiei molipsitoare a omului curat)?

Sunt perfect de acord ca barbatul este recomandat sa-si aleaga o fecioara de sotie, dupa cum si femeia este bine sa-si aleaga un fecior de sot; nu toti suntem croiti din aurul din care era plamadit Stradivarius; si apoi, stiut fiind ca "darul" desfrinarii este indeobste mai afurisit chiar si decit "darul" betiei, tinindu-se ca riia de om, este bine sa ne ferim de desfrinati, pentru ca e greu sa ne ferim de cadere in asemenea insotire. Dar sa fim constienti ca avem doua tipuri de fecioare/feciori din care sa alegem: cei/cele de tipul unei Sfinte Ecaterina, si cei/cele de tipul unei sfinte Maria Egipteanca(pastrind proportiile - am exagerat de dragul discursului). Adica fecioria este o virtute sufleteasca in primul rind, si ea poate sa fie insotita de fecioria trupeasca sau nu. Nu intimplator, exista un canon care se da viitoarelor mirese "gresite", si prin care isi capata dreptul de a imbraca haina alba si de a pune cununa imparateasca pe cap; si tot asa, exista un canon care se da mirilor gresiti, pentru a-i face din nou demni de cununa imparateasca.

Si chiar acolo unde femeia nu este chiar duhovniceasca, daca are caracter bun, se merita muncit cu ea. Asijderea si cu barbatul de caracter, dar nu prea credincios. Poate stiti de intimplarea aceea cu parintele Sofronie din Grecia, cind un fiu duhovnicesc al sfintiei sale a venit, dupa binecuvintare pentru casatorie, cu o fata imbracata cu haine lungi, imbrobodita si cu privirea plecata, iar mai la urma, parintele l-a luat pe fiu deoparte si l-a intrebat: "Unde ai gasit dracusorul asta de fata?"; fiul s-a cam burzuluit cind a capatat o asemenea intrebare in loc de binecuvintare; dupa aceea, s-a despartit de fata respectiva, si si-a gasit una cam nedusa la biserica, si cind a mers cu ea la parintele, ea s-a imbracat cu o fusta cam scurta, cam pe genunchi, si mai purta si vreo doua-trei inele, iar parul il avea vopsit blond; dar parintele Sofronie i-a vazut de departe si a intrebat in gura mare:"Ei, da' unde ai gasit ingerasul asta de fata? Sa te cununi numaidecit cu ea, ca sa nu o pierzi!", stirnind, desigur, o mare uimire ucenicului. Trebuie socotit, cercetat cu intelepciune, luata in considerare dragostea mai presus de orice(acolo unde ea exista), pentru dragoste trebuie trecut peste eventualele inadvertente, defecte si alte asemenea, si mai ales, un lucru care de obicei se uita, nu trebuie sa privim indarat si sa avem regrete inutile(adica sa ne plingem de mila); privirea trebuie atintita mereu inainte, spre Imparatie(adica spre Crucea lui Hristos, ca si spre crucea noastra personala).