Iuliana draga, dupa ce am scris versetul respectiv, "am inchis usa dupa mine", caci imi parea ca nu mai e nimic de spus. Dar citind postarea ta, am simtit ca s-a deschis o fereastra...
M-ai impresionat cat de bine vezi aceste lucruri, legate de vietuirea in doi.
Oare nu crezi, ca rezistand pentru Dumnezeu, la aceste presiuni zilnice venite din partea sotilor, aceste femei smerite, despre care ai scris, isi deschid Poarta Raiului? Ducandu-si crucea fara cracnire, ele ne pot fi noua exemple demne de urmat.
Iar personajele masculine m-au facut sa exclam: "Mare e gradina Ta, Doamne!" Povestea cu tacamul in plus la masa m-a dat gata! Multa si minunata rabdare trebuie ca are sotia acestui om.
Iti multumesc din tot sufletul pentru sinceritatea pe care ai presarat-o peste relatarile tale, facandu-ne martori suferintelor purtate cu seninatate de aceste femei, viteze in fata vietii.

Dealtfel, bine ai venit pe forum! Ti-am simtit de mult lipsa...