[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Deci, un copil începe să se educe de către mamă încă din pântece. El, sărmanul copil, este sinteza celor doi părinţi în momentul conceperii, moşteneşte bagajul genetic al celor doi părinţi. Dar, după aceea evoluează pe parcursul şederii celor nouă luni în pântecele mamei sale şi primeşte ceea ce îi dă mama ca hrană spirituală şi materială, născându-se după aceea sănătos trupeşte şi sufleteşte.
Bărbatul are şi el marea obligaţie ca atunci când nevasta este însărcinată să-i creeze cadru ambient, să o ajute cât mai mult, să-i creeze lumină, pace, linişte, dragoste. El, ca bărbat, în acel moment nu are ce să-i transmită copilului direct, dar indirect prin raportul pe care îl are faţă de femeia sa influenţează pe copil în rău sau în bine. Bărbatul trebuie să se ferească să nu o supere pe nevasta lui gravidă cu nimic. Să nu o certe, să nu o tulbure cu starea lui negativă, deoarece dacă el este tulburat, acea stare tulburătoare i-o transmite femeii lui, iar femeia, odată ce primeşte starea aceea negativă de tulburare, automat i-o transmite şi copilului şi copilul devine tulburat şi neliniştit. Dacă tata se bucură, se bucură şi femeia lui gravidă şi se bucură şi copilul lor din pântece. <<< Va urma cu ultima parte, despre raporturile sexuale din ultimele luni de sarcină ale femeii >>>

Şi medicina recunoaşte că raporturile sexuale, mai ales în ultimele luni când este femeia gravidă, nu-i fac bine nici ei nici copilului, de asemenea Biserica cu atât mai mult recomandă abstinenţă, înfrânare în acele ultime luni foarte critice. Aici îl ajută pe bărbat foarte mult credinţa ca să poată să se înfrâneze şi să conştientizeze această înfrânare. Deoarece , pentru acea poftă trupească de la care bărbatul nu se înfrânează şi o tulbură pe femeia lui şi copilului i se transmite acel duh al desfrânării şi poate să-i afecteze toată viaţa. S-au întâlnit multe cazuri când bărbatul nu s-a înfrânat pe parcursul perioadei când femeia era gravidă şi copilul s-a născut cu această patimă în el şi de mic copil făcea acest păcat şi nu a putut să se lase toată viaţa lui, devenind un desfrânat notoriu, irecuperabil.
Iată ce mare responsabilitate au părinţii faţă de copiii lor încă din pântece.