[Fani71]

În prealabil postat de Nevrednicul

Astazi m-am spovedit si eu,deci pot spune ca sunt mai curat (nu o luati ca pe o lauda). Vreau doar sa spun ca din nou ma cuprind remuscari cu privire la prietena mea. Nu stiu,parca ceva ma apasa,am o neliniste in suflet. Ma tot chinui sa inteleg ce o vrea sa insemne. Oare nu e bine sa raman cu ea? Sau toate acestea sunt de la diavol,care imediat dupa ca m-am marturisit cauta sa ma ispiteasca,sa-mi faca rau? As inclina sa cred ca acesta e raspunsul,pt ca un gand de la Dumnezeu nu poate decat sa te linisteasca,in nici un caz sa te tulbure. Iar pt mine e foarte apasator. Chiar nu stiu ce sa fac,sunt intr-o situatie foarte delicata. Adica ce posibilitati as avea?
- Daca raman cu ea,ce voi face in caz ca acest gand ma va tulbura toata viata?
- Daca o parasesc,pur si simplu ea e distrusa... toata speranta o are in mine! Nu ar trece deloc usor peste toata astea,si viata ei (cel putin pt o bucata mare de vreme) va fi distrusa! Deci inseamna ca imi bat joc de ea!

E foarte greu. Cert este ca o iubesc,adica are toate calitatile,de la frumusete pana la pocainta! Am mai vb despre ea. Totusi,daca toate aceste ganduri sunt de la diavol? Ca mereu imi indreapta gandul spre pacatele ei,desi cum am spus,nici eu nu sunt/nu am fost mai presus! Si asta e un fapt de ingrijorare. In loc sa-mi vina sa plang pt pacatele mele,eu dimpotriva,imi vine sa urlu pt ale ei! Nu stiu ce sa cred,nu vreau sa ma las inselat dar nici sa ma slavesc. Adica am toate aceste stari si datorita faptului ca poate imi pare rau... pur si simplu imi pare rau pt ea,imi pare rau de aceasta situatie,imi pare rau pt ca nu pot da timpul inapoi etc.
Poate mai gasesc ajutor sau un sfat si din partea voastra. Pur si simplu,desi am nadejde si credinta in Dumnezeu,nu pot sa ma autocontrolez,sa-mi dau raspunsul singur. Adica pot,sunt constient de multe lucruri,stiam si ce mi-ati spus voi mai inainte etc. insa focul care e inauntru si care ma macina nu vrea deloc sa imi dea pace. Adica vad calea,stiu care e drumul,dar totul parca se tine dupa mine. Off... e tare greu!
Raspunsul oricum il voi primi de la duhovnic,insa am nevoie si de ajutor din partea voastra frati crestini. Va multumesc si Dumnezeu sa va ajute!

Prietene, ti-au mai scris altii frumos aici asa ca nu stiu daca mai am mare lucru de adaugat..
Este o ispita, asa cred eu, sa te gandesti atata la un pacat de-al ei. Poate tu ai pacate care cantaresc mai mult la Dumnezeu, cine stie?

O iubesti, te iubeste, are multe calitati, ti-o poti imagina alaturi de tine toata viata? De ce eziti? Sa dai cu piciorul fericirii si mantuirii in doi care va asteapta, pentru o greseala din trecut?
Nu te mai chinui, alunga gandurile astea! Traieste, pur si simplu, minunea pe care ti-a dat-o Dumnezeu, caci a cunoaste persoana care ti se potriveste sui pe care sa o poti iubi si cu care poti trai o viata conjugala crestina este intotdeauna o minune!

Sa-ti mai spun ceva: intr-o casnicie intotdeauna descoperi defecte si pacate de-ale celuilalt, INTOTDEAUNA! Insa de obicei le descoperi DUPA casatorie. Intotdeauna apar greutati, hopuri de trecut. Intr-un fel si in asta sta frumusetea casniciei - sa construiesti cu obstacole, sa construiesti si cu defectele si pacatele celuilalt si ale tale, care atunci cand te casatoriesti apar mult mai clar (daca esti sincer cu tine insuti). Sa le pui in zidul constructiei ca Manole pe Ana, si sa iasa o biserica superba.. Asta e casatoria. Zi multumesclui Dumnezeu ca acest pacat al prietenei tale l-ai stiut dinainte. Astfel, vei avea poate dupa mai degraba surprize placute decat altele neplacute.

Doamne ajuta!