[iuliana_N]

Draga Nevrednicule,
ar fi frumos sa iti treaca prin minte(si sa se opreasca acolo) si faptul ca,dupa ce te hotarasti sa te casatoresti cu prietena matale, gindul la ne-fecioria ei trebuie respins cu hotarire, pina dispare aceasta ispita cu desavirsire. Dracii se vor intrece in a-ti sopti otravuri pe tema asta, dar acestea sunt prostii de-ale lor si nu li se cuvine nicio atentie. Sotia/sotul se alege dupa urmatoarele criterii: duhovnicie, temperament si inteligenta(in primul rind afectiva), harnicie si pricepere. Daca prietena matale este macar deschisa spre biserica, daca este sufletista si daca mai este si muncitoare, si, daca dupa toate calitatile astea, te iubeste si vrea sa-ti daruiasca viata ei(viata ei de zi cu zi), nu e bine sa o faci sa sufere despartindu-te de ea. Mai mare e dragostea care-si infrineaza inima si limba, ca sa nu reproseze lucruri fara rost, decit dragostea care se desparte pentru a nu rani. Eu nu cred in genul acesta de despartiri "pentru a evita suferinta celuilalt". Nu mi se par deloc sa fie ceea ce se vor a fi. Poate si pentru ca in liceu am avut timp de doi ani si jumatate un prieten pe care l-am iubit foarte mult si care, in cele din urma, m-a parasit pentru ca il iubeam prea mult. Este un om de o inteligenta foarte speciala si foarte ascutita, si mi-a spus ca daca am continua relatia, ar ajunge sa ma raneasca pentru ca simtea ca intensitatea iubirii mele il inlantuia; se simtea legat, se simtea tinut cu forta intr-un tarim foarte diferit de viata obisnuita, un tarim cumva ultim si cutremurator. Si, desi au trecut doisprezece ani de atunci, timp in care mi-am interzis cu desavirsire sa primesc vreun gind cu privire la dragostea mea pentru el, din cind in cind ma gindesc la el, pur si simplu, si intotdeauna remarc aceeasi duiosie, neschimbata si neslabita, pe care o aveam si atunci fata de el. Acum e putin mai dulce duiosia asta, pentru ca anii acestia in care am reusit sa accept cele intimplate si sa-l inteleg si sa-i acord dreptul la libertate chiar in pofida mea, m-au facut sa-l privesc cu o simpatie aparte. Insa atunci am suferit atit de mult, cu o durere ingrozitoare si de neajuns, pentru ca mi-am dat seama ca nu m-a iubit destul ca sa-si depaseasca spaima si m-a durut grozav neputinta lui. M-am intrebat de multe ori daca nu a fost o neputinta din partea mea, pe care el s-o fi oglindit in felul acesta. N-am gasit insa nimic asemenea, asa ca m-am linistit. Daca as fi fost in locul lui, eu nu as fi rupt relatia, ci m-as fi avintat inainte. Eu sunt inspaimintata de a parasi pe cei pe care-i iubesc, pentru oricare motiv, chiar si pentru greseli foarte mari. Ma gindesc intotdeauna ca, daca mi i-a dat Dumnezeu, daca i-a pus in viata mea, aceasta este o legatura indestructibila. Ma gindesc ca trebuie sa ajung cu ei la Rai, oricit va trebui sa muncesc. Iar alternativa fiind sa merg la iad singura, nu-mi mai arde deloc sa le mai gasesc chichite, sa le mai reprosez ceva; daca as putea sa-i ajut cit mai mult, asta ar fi intr-adevar bine; cred ca, dupa darurile Sfintului Duh, oamenii sunt cele mai frumoase daruri pe care le primim, si este de datoria noastra sa-i ocrotim, macar pe cei pe care-i iubim si pe cei care ne iubesc.

Eu sunt sigura ca si mata simti la fel. Nu lasa dracii sa-ti despice firele in patru, ca nu vei ajunge bine. Sa zicem ca o lasi pe prietena matale. Si urmatoarea care-ti iese in calea sufletului o sa fie virgina, dar la un an dupa casatorie se imbolnaveste psihic si face o boala furioasa si incepe sa te balacareasca de-ti va fi greu sa te scoli dimineata din pat si sa dai cu ochii de ea. Dumnezeu da adeseori astfel de cruci celor care fug pentru motive derizorii de crucea lor usoara. Nu vreau sa te sperii, numai Dumnezeu stie ce iti va da sa traiesti. Insa, daca aceasta fata este un om sincer si bun, faptul ca lasi orgoliul matale sa intervina intre voi si sa strice o legatura sufleteasca frumoasa, iti poate agonisi niste zdravene ocale de plumb la cruce. Nu pot sa te crut, trebuie sa-ti spun ca teama matale de a nu o rani mai tirziu reprosindu-i sau osindind-o pentru ca nu a fost fecioara, desi laudabila in intentia ei, vine numai si numai din orgoliu, care este intotdeauna pacatos. Si iata cum: pe de o parte, ne-fecioria ei nu te priveste, este ceva care cel mult pe ea poate s-o injoseasca, mai cu seama daca se datoreaza nepasarii si daca nu a fost cauzata de sentimente sincere, lucru de care ma indoiesc tare, deoarece mata insuti marturisesti ca este sensibila si capabila de suferinta. Nu te priveste, in sensul ca mata nu ai dreptul sa o osindesti, atita timp cit insuti faci in continuare pacate (parintele Arsenie Papacioc insista in toate cuvintarile sfintiei sale, pe care le gasesti pe internet, ca nu exista pacate mari si pacate mici, toate sunt capitale, intrucit orice pacat ne desparte de Hristos), si nu te priveste in sensul ca nu te prejudiciaza cu nimic pe matale personal. Pe de alta parte, este ingrijorator faptul ca intuiesti ca-ti va veni sa-i reprosezi, dar te gindesti ca mai bine s-o parasesti decit sa lupti cu mata insuti si sa inabusi dracul reprosului(reprosul este un pacat, izvorit din mindrie, din judecarea aproapelui si din ura si dispret). Ceea ce vine tot din orgoliu, adica din buna parere despre sine - "eu am dreptul sa-i reprosez si am sa-i reprosez", "cum a putut sa-mi faca una ca asta mie, care sunt barbat serios si bun?". De aceea am spus ca fuga de lupta in felul asta iti poate ingreuia foarte tare crucea.

A, daca te indoiesti de ea in alte privinte, atunci lucrurile ar sta altfel. Daca de exemplu ar avea limba ascutita sau ar fi lipsita de respect, asta ar fi cu totul altceva. Dar din cum ai vorbit despre ea, pare o faptura destul de delicata, mai ales tinind cont de faptul ca te temi sa nu o ranesti. Ei, daca esti barbat si tii la ea, atunci straduieste-te sa nu o ranesti deloc - nici nu o parasi, nici nu-i scoate ochii cu acest detaliu.

Poate ai auzit de Heinrich Zimmer? A fost un istoric al religiilor, de fapt un filosof al religiilor, in genul lui Eliade si de capacitatea lui Eliade. Foarte destept, numai ca a murit prea devreme, pe la treizecisisase de ani, si n-a apucat sa scrie cit a scris Eliade. Dar cit a scris, a scris excelent si superb. Una dintre cartile lui se cheama "Regele si cadavrul" si este o culegere de studii despre o seama de basme indo-europene. Una dintre povestile despre care scrie il are personaj principal pe un cavaler al Mesei Rotunde, numit sir Gawain. Acesta, in urma unei situatii in care era implicat si regele Arthur(nu-mi amintesc exact despre ce era vorba), e fortat sa se casatoreasca cu o vrajitoare batrina si foarte urita, ceea ce, bineinteles, il transforma in obiectul batjocurii intregii Curti, ba si a rudelor sale si a altor Curti princiare. Bietul cavaler isi onoreaza insa obligatia, si iata ca soseste si noaptea nuntii. A incercat el sa amine cit mai mult momentul, dar prietenii i-au dus pe sus pe cei doi miri in dormitorul nuptial. Dupa ce ramin singuri, mireasa se transforma intr-o zina de o frumusete minunata si ii spune cavalerului ca ea este sub un blestem, asa incit nu poate sa fie frumoasa decit ori numai noaptea, ori numai ziua, si ca sotul ei poate sa aleaga una dintre variante, care i se pare mai de soi. Cavalerul se gindeste citva timp, apoi ii spune urmatoarele: "Daca vei fi frumoasa noaptea, voi ramine de batjocura pina la capatul zilelor mele. Iar de vei fi frumoasa ziua, imi voi uri patul. Fa, asadar, precum voiesti, fiindca eu nu pot alege". Sotia sa insa, cu bucurie mare, il anunta ca "Pentru ca m-ai lasat sa aleg eu, blestemul s-a stricat, si de acum voi fi frumoasa mereu. Nu mai ai a te teme nici de batjocura, nici de patul conjugal". Zimmer comenteaza in mai multe directii povestirea, dar ideea centrala, dupa cum poti observa, este ca barbatul care nu se incapatineaza sa ceara el insusi in schimbul dragostei lui ceva anume, mai important sau mai putin important, de la sotia lui, mai pe scurt - cel care iubeste neconditionat, va avea cea mai frumoasa sotie. Ceea ce este o idee crestina, indraznesc sa spun chiar ortodoxa, prin excelenta(nu credem noi oare ca dragostea sfintilor ne sfinteste si pe noi si face lumea mai fumoasa si chiar mai vrednica in ochii lui Dumnezeu?) Este aici prezenta si marinimia de nelipsit, pentru ca sir Gawain nu se razbuna pe sotia sa batrina si urita, desi fusese fortat sa se casatoreasca cu ea. I se adreseaza cu respect, nu o bruscheaza in nici un fel, si nici nu ii reproseaza nimic. Intelege ca lucrurile sunt asa cum sunt si incearca sa se poarte cit mai bine, in conditiile date, sau impotriva lor. Cu atit mai mult un barbat care se casatoreste de bunavoie, din dragoste, nu ar trebui sa reproseze sotiei/viitoarei sotii trecutul defectuos, daca ea s-a dezis de acel trecut si daca isi onoreaza sotul/viitorul sot.