Am gasit scris intr-o carte ( nu-mi amintesc exact, cred ca Ortodoxie si Postmodernisti) a Ierom Savatie B asa:
Daca nu intelegi viata unui Sfant, atunci spune fara falsa piosenie. Sfinte, eu nu te inteleg, nu te iubesc, nu stiu de ce ai ajuns Sfant dar te rog ajuta-ma sa inteleg. Si iti promit ca te voi cinsti toata viata. Am citat din memorie.
Imi place si trairea lui Lavrentiu dar si sinceritatea Mirelei si a lui Fany ( nu e corect gramatical..nu sariti pe mine dar nu puteam spune a Faniei). Iubesc acesti oameni ce isi arunca cu sinceritate (nu e vorba de mandrie sau nerecunostinta..cel putin eu asa simt) neputinta in fata Sfantului resepectiv. decat sa "boscorodesti in barba" cum spuneam si pe un alt topic..mai bine spui deschis. Eu pe asta nu o inteleg, eu pe acesta nu il pot iubi. Cred ca e si acesta un gest de smerenie la urma urmei, nu? Gresesc?