Ieri, pe o ploaie torentiala, urc in tramvai. Era putina lume. Sezand pe un scaun, ma cuprinde un duh de tristete. Lumea primeste din ce in ce mai putin dragostea lui Dumnezeu, adica o respinge tot mai mult.
O doamna urca la alta statie si intreaba pe un domn unde ar putea cobora pentru... Acela, binevoitor incepe sa'i explice cu lux de amanunte. Cred ca era si putin baut. Dar nu rau. In acel moment, o batranica de pe un scaun din dreapta mea [COLOR=darkred]se uita la mine si zambeste[/COLOR]. Daca era deoseama cu mine, puteam intelege altceva, dar asa, a fost tare odihnitor. A fost natural, gratuit. Acel zambet a fost atat de minunat si de bineprimit, incat mi'a ramas in minte toata ziua.
M'a bucurat si s'a dus mahnirea.
__________________
"Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ioan 13,35)
"Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." (Matei 12,36)
|