Foarte frumos, Fani....
La mine, intr-o zi plangeam pe strada, neincetat, fiindca picasem un examen...aveam vre-o 19 ani. Si cum plangeam eu suparata, a venit deodata la mine o fata plina de zambet, vibra a viata si bucurie, s-a indreptat spre mine si m-a intrebat daca stiu unde se afla un anume magazin.
Acea fiinta, acea fata detinea un handicap fizic sever, era cocosata, extrem de cocosata, cu fata putin stramba, schimonosita in propriul trup. Insa. avea un zambt care m-a smerit instantaneu...mi-a smerit lacrimile ce curgeau pentru un motiv atat de efemer.
Dupa ce am indrumat-o spre adresa cu pricina, mi-am sters lacrimile si mi-am spus ca nu se poate sa fiu atat de mahnita pentru o banalitate, in timp ce acea fiinta vibra de bucurie si era multumita cu ceea ce-i daduse Dumnezeu.
Ulterior am facut contestatie si am fost trecuta in randul celor "admisi" .
Trebuie sa zambim indiferent de situatie, fiindca pozitivismul ne arata si calea spre rezolvarea problemelor, practic, ne-o lumineaza.
__________________
" Nu suntem prizonierii propriului destin, suntem prizonierii propriei minti "
|