pfuuu deci treaba asta cu zambitul deschis este chiar cea mai profunda, cea mai grea, si practic cel mai bun lucru pe care il putem facem. pentru noi insine, si pentru ceilalti.... adevarul este ca daca ne-am aminti sa zambim mai des, cat mai des, daca ne-am aminti, toti, si noi, si "ceilalti", sa fim veseli, haiosi, cu zambetul pe chip... ooo ce mare lucru ar fi!!!! cu un zambet sincer, aducator de bunatate... dar ce greu este sa facem asta.. ce lucruri profunde si grele presupune asta.... voi adormi in seara asta cu gandul acesta frumos in minte, ma voi trezi maine cu dorinta de a zambi, sincer, din suflet, si da, cred ca ar trebui sa facem din zambetul deschis si sincer un manifest! zambetul care vine din faptul ca-l purtam pe Hristos in noi cu noi mereu... ce ziceti? haideti sa incercam!
p.s. cred ca e un punct de pornire si pentru mine, care imi doresc de ceva timp sa fiu, in general - nu numai in contact cu cei care ma supara - " buna blanda calma calda" - si nu imi iese asa cum vreau... cred ca zambetul acesta din suflet imi lipseste... ce mi-ar placea sa-l am mereu pe chip.. si cat sunt de incruntata... of.
|