[COLOR=#ff0000]
“Un om rau este, inevitabil si indiscutabil, un om mincinos. Oamenii rai nu sunt sinceri, nu pot fi sinceri, ei mint, traiesc in minciuna[/COLOR], precum viespea cazand in miere, crede c-a dat de viata, in realitate pierzania fiindu-i aproape…
Minciuna este prima fiica a diavolului, acesteia urmandu-i [COLOR=#ff0000]intriga, barfa, para [/COLOR](intr-un termen actual, [COLOR=#ff0000]turnatoria[/COLOR]), fiecare avand propria dulceata ucigatoare.
Asa a fost ucis Sfantul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, in anul 1332, pe 2 iunie. A fost un negustor cinstit, credincios, rugator rasaritean. Este parat de un occidental, tot crestin, stapanitorului turc din Cetatea Alba, cum ca ar vrea sa-si lepede credinta pentru a se face musulman. Dregatorul turc s-a bucurat, fara a banui vreodata ca este vorba de o
intriga. L-a chemat la el: nici prin gand nu i-ar fi trecut tanarului Ioan sa-si comercializeze sufletul. Turcul s-a aprins de manie, crezand ca Ioan, cel indraznet cu duhul, tine la pret. [COLOR=#000080]
Nici vorba, raspunsul acestuia a fost limpede, precum ortodoxia: Cum, sa ma lepad de Hristos-Dumnezeu, facatorul fapturilor si sa ma inchin la acestea (la Soare, Luna sau la alte stele?!).[/COLOR]
[COLOR=#000000]
A fost batut cu toiege pline de ghimpi si legat apoi de coada unui cal salbatic, a fost tarat pe ulitele Cetatii Albe, inrosind-o cu sange de martir. [/COLOR]Crestinii au ingropat trupul sfantului.
Binecredinciosul voievod Alexandru cel Bun l-a adus, in 1402, la Suceava, cetatea de scaun a Moldovei. Astfel, nu s-a inchis, ci s-a deschis o prima fila din miile care aveau sa fie scrise cu sange intr-un adevarat Martirologiu romanesc, pricinuit de
cumplite si satanice intrigi. [COLOR=#000080]
Cati oameni nu au murit in inchisori, fiind parati pentru sfantul lor Crez…[/COLOR]
[COLOR=#ff0000]
Din pacate, nu am invatat nimic: condamnam, dar nu iertam, acuzam, dar nu recunoastem, defaimam, nimic folosind; barfa a ajuns pe buzele tuturor, este rujul care invineteste sufletele[/COLOR]
. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca
placerea pe care o da raul este scurta, durerea pe care o naste este vesnica.
Ce cumplita amagire: sa minti, sa parasti, sa barfesti…[COLOR=#000080]
In aceste rele Dumnezeu nu este prezent si acolo unde nu este Dumnezeu, nu mai exista nici om, nici omenie. Este timpul sa ne oprim![/COLOR] Sfantul Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava reprezinta PUNCTUL care scrie o carte. Sa o recitim, ori de cate ori ne incearca minciuna!”
(
Preot Sever Negrescu, Prolog din Proloage. Lecturi patristice dintr-un calendar uitat, Editura Mitropolia Olteniei, 2008)
Am postat aceste cuvinte pentru ca le-am gasit tot astazi. Inseamna ca cineva s-a gandit la mine, la tine si la altii ca noi sa ne ajute sa meditam cu mai mult folos duhovnicesc pe aceasta tema si sa ne intarim duhovniceste. Exista minciuni inofensive. Daca postesc post negru si ma serveste cineva cu mancare, pot sa ascund faptul ca postesc, spunand ca tocmai am mancat. Stiu pe cineva care manca paine cu usturoi si sustinea ca a mancat carnati.
Dar cand intervine o problema de constiinta religioasa, atunci Dumnezeu sa ne intareasca sa fim sinceri, indiferent de urmari. Ideal este sa nu ne obisnuim sa luam ca aliat minciuna pentru a ne ascunde slabiciunile. Daca ascundem virtutile, nu Se supara prea tare Dumnezeu. Dimpotriva.
Exista minciuni care pot pricinui mult rau aproapelui si acelea pot avea urmari asupra mantuirii noastre, asa cum se poate observa in fragmentul citat. Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, prin sinceritatea marturisirii, a castigat Raiul. Dar ce-a castigat cel care a dat marturie mincinoasa despre el? Osanda vesnica, la fel ca Iuda.