Citat:
În prealabil postat de giovaninnaa
fata de cei care ne supara putin, sa ne ranesc, intr-o oarecare masura, avem ganduri urate, dar de o intensitate mai mica, si sunt trecatoare. dar ce ne facem cu gandurile si cu trairile noastre atunci cand avem de-a face ( noi insine sau vedem in jur) cu agresiuni grave? stiti foarte bine ce sentimente ne incearca atunci - groaza, frica, disperare, s.a.m.d. .
|
Sincer Giovaninnaa, din sfaturi nu prea poti rezolva nimic, ca aici trebuie sa ai si experienta. Sa zic ca intr-o zi un om te supara, automat iti dau navala toate gandurile negative si atunci, imediat cum incepe indignarea/ura/revolta, trebuie sa iti opresti gandurile si sa te gandesti la faptul ca omul ala odata va muri trupeste iar sufletul sau se va chinui o vesnicie, lucru care-i foarte trist. Cat de indurerat poate fi Dumnezeu din cauza neascultarii copiilor Sai si cat de pustiiti trebuie sa fie oamenii fara Dumnezeu... e o tristete fara de asemanare, dar vezi tu diavolul ii face sa se creada importanti, cand bietii oameni au sufletele schimonosite de atata rautate si nimicnicie.. un parinte a zis ca daca oamenii rai si-ar vedea sufletele s-ar speria de cat de inspaimantatori si urati au ajuns.
Deci noua trebuie sa ne fie mila de cei rataciti, ca multi nu inteleg ce fac... daca ne suparam pe ei tot noi avem de pierdut. Rezolvarea a fi sa spui in minte: Doamne iarta-ma ca imi judec aproapele, ajuta-ma sa ma smeresc si sa rasplatesc raul cu binele, ura cu iubire, ajuta-ma sa ma vad mai intai pe mine, iar pe aproapele meu sa il iert si sa-l iubesc asa cum si Tu ne-ai iubit pe noi, ca eu nu sunt vrednica nici de vorba buna, nici de oameni drepti, Dreptatea si Bunatatea o gasesc numai la Tine, imi e de ajuns.
Pe mine m-a ajutat (cat de cat) o vorba, ca atunci cand te revolti in sinea ta sau te manii pe cineva, sa iti imaginezi ca Iisus este langa tine si te priveste iar tu sa faci tot posibilul sa nu Il dezamagesti, caci Dumnezeu va avea grija de cel ce te-a suparat si tot El il va judeca. Deci noi nu trebuie sa ne atribuim rolul de judecatori, desi cateodata ne mai scapa, ce sa-i faci suntem si noi oameni.
Uite ce scrie in Epistola catre Romani a Apostolului Pavel:
17. Nu răsplătiți nimănui răul cu rău. Purtați grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. 18. Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii.
19. Nu vă răzbunați singuri, iubiților, ci lăsați loc mâniei (lui Dumnezeu), căci scris este: "A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti, zice Domnul". 20. Deci, dacă vrăjmașul tău este flămând, dă-i de mâncare; dacă îi este sete, dă-i să bea, căci, făcând acestea, vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui. 21. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul cu binele.
Si inca ceva, sa nu te astepti sa te smeresti din prima (ma refer cu gandul) si sa cazi in deznadejde, sfintii au dus lupte cu astfel de ganduri zeci de ani, si de-abia de-abia ce au reusit sa isi domoleasca temperamentul, si asta cu multe nevointe, rugaciuni si umilinte din partea oamenilor.. deci nu-i deloc usor! Dar cu curaj, credinta si vointa le vom rezolva si pe astea.
PS. scuze pentru postarea lunga
