Citat:
În prealabil postat de Anna
E amestecat ce simt. E ciudat. Cred ca uneori ma doare ca n-a ramas cu ea, e asa un sentiment ciudat, ma simt eu mai neimplinita ca a avut acel episod si s-a sfarsit asa...Cred ca intr-un fel simt ca si cum i-ar fi fost mai bine sa ramana cu ea, desi el nu crede la fel. Nu stiu sa explic sincer...Poate ca e senzatia mea subiectiva ca nu e posibil pentru cineva sa nu-l iubeasca pe prietenul meu si am impresia ca cine stie ce lucru tragic a facut-o sa-l paraseasca, dar cine stie, poate nu l-a iubit de fapt...
Dar nu-mi vine deloc sa ma rog pentru ea pentru ca iar imi vine in minte ca l-a iubit si poate mai bine ramanea cu ea...Cand eu am aparut in viata lui el incerca sa revina cu ea si cred ca am ramas cu impresia ca sunt "second hand" desi au trecut multe luni si cu fiecare zi imi arata ca ma iubeste...
|
Am cunoscut multe persoane care aveau ca sa zic asa o dubla personalitate:iubeau sincer cind iubeau si apoi urau din tot sufletul cind urau.
Interesant, nu?
Ma gandeam ca o persoana normala, adica in conditii mai normale, ori iubeste, ori uraste.
Dar se intimpla de asa de multe ori ca uite totusi asa cum se spune si in biblie" sa nu stai in doua barci".
Urmand aceste sfaturi, poate ar fii mai bine sa ne limpezim situatiile din viata pentru a evita ambiguitatile si starile de nefericire care rezulta din astea.