Citat:
În prealabil postat de Hartford
Eu raman la ideia mea "stai cu neamul tau" asa sint eu mai de moda veche, am in fata n si n exemple casatorii mixte , barbatii sau indepartat de comnunitate de biserica de traditii de arta noastra culinara pina si de limba materna. Se intimpla citeodata sa vina printre noi la vro petrecere singuri sau cind dau de greu(divort)si atunci il vezi cit de ratacit a fost si cit a pierdut. Fetele ii mai conving sa vina impreuna la petrecere sau chiar la slujba dar il vezi stingher, se minuneaza cind luam sfinta impartasanie cu aceeasi lingurita, cind vine timpul agapei sta deoparte ca deh nu are incredere in ce manica(coliva, sarmale, sau mai stiu ce)unele vin singure si se pling ca nu pot sa-l convinga sa vina (el nu intelege nimic)dar copii lor cum sint educati in credinta limba obiceiuri nu mai zic ma abtin.  |
Problema este si a Bisericii:
De ce nu se fac mai multe slujbe in limba tarii respective, ca sa inteleaga si cei casatoriti cu romani?
De ce nu se face efortul sa ii integreze si pe ei? Sza li se vorbeasca in limba pe care o inteleg? (la agape de ex.) De ce se identifica ortodoxia cu o natiune?
Trebuie sa ne intrebam ce e mai important si cand ne pierdem: cand ne mai uitam limba si sarmalele et co, sau cand ne uitam credinta? Eu zic ca numai in ultimul caz. Dar daca cineva chiar isi pierde din credinta, el este responsabil ca nu a fost destul de tare, nu sotul sau sotia.
Ce zici totusi de casatoriile mixte intre ortodocsi? De ex. o romanca se casatoreste cu un grec sau un rus, ei traind in USA. Tocmai credinta ii leaga, iardiferentele nationale ajung sa fie o imbogatire a cuplului, nu o pierdere a identitatii si o imbogatire a ei.
Sigur, cum zice Patinina, nu exista regula, poate merge bine sau rau, dar asta e valabil si pentru o casnicie uninationala, nu stiu daca statistic astea merg mai rar bine decat celelalte.
Dar probabil fiecare judecam dupa exemplele sin jur, si fiecare are alte exemple in fata ochilor.