Citat:
În prealabil postat de andreicozia
Am mai spus ca tu esti o exceptie daca ti-a dat Dumnezeu un sot belgian de treaba care te tine acasa, sa-ti iei cursuri prin corespondenta, etc, sa-ti iubesti copiii nestigherita si fara iritanti extrerni.
Insa realitatea este altfel petru marea majoritate din care stim cu totii ca la munca se STOARCE UNTUL din noi si raminem fara vlaga, terminati iar acum si-n Romania este la fel daca nu chiar mai rau.
Citi crezi ca mai au veselia si dorinta de a te lua la jocuri educative cind vin epuizati ca niste cirpe acasa.
Fiind belgian probabil ca ei isi creaza joburi comode ca doar nu ei sunt cei STORSI ci ei sunt cei ce storc pe altii asa cum o fac si nemtii si italienii mai ales.
|
Sigur, s-ar putea sa ai dreptate ca de multe ori nu o duc familiile tocmai pe roze. Ca viata e grea pentru multi.
Nu vreau sa generalizez nimic. E drept, eu sunt un om optimist si cred ca Dumnezeu nu ne lasa si ne da posibilitatea sa facem ce trebuie pentru copiii nostri daca noi ii iubim si ne bazam pe El.
Dar tu cam generalizezi, ca belgienii in princiipiu i-ar stoarce pe ceilalti si ei isi cauta joburile usoare. Oricum, al meu este profesor ca mine, asa ca nu vad pe cine ar exploata ;-)
Si da, pot zice ca m-a binecuvantat Dumnezeu. Insa nu inseamna ca nu am si eu necazuri si greutati. Si nici bunici nu am in apropiere sa ma ajute.
Aici vorbeam de femeia care lucreaza, nu sta numai acasa cu copiii, si am zis ca si eu o sa imi reiau serviciul in curand. Una ca sunt nevoita, din diverse motive, si alta ca nu ma vad stand numai acasa cu el (sau ei, daca ne mai da Dumnezeu altii)
Dar da, bmd, sigur ca nu cariera ar trebui sa aibe prioritate, ci fiintele vii, copiii.