Citat:
În prealabil postat de patinina34
Iadul este ceva ce nu putem percepe, stim doar ca exista si ca nu e bine acolo, deci e ceva ce nu ne dorim.
|
Cand ne coboram mintea in Iad, ne smerim. In felul asta ne consideram pacatosi, si diavolul nu ne poate urma in flacarile Iadului. Gandurile patimitoare sunt arse de focul Iadului.
Sfantul Siluan Atonitul a trecut printr-o perioada grea in asceza sa. Cu toate ca facea tot ceea ce trebuie din punct de vedere duhovnicesc (post, rugaciune, curatia inimii si a mintii), el era puternic combatut de diavol. El spune ca la un moment dat reusise sa guste din dragostea Duhului Sfant, ca mai apoi sa fie parasit de EL. A incercat sa recapete acea stare paradisiaca, dar nu reusea. Intr-o seara cand se ruga, era inconjurat de demoni in chilia sa. La un moment dat, unul dintre demoni s-a pus intre el si icoana Mantuitorului, impiedicandu-l astfel sa ingenunchieze in fata icoanei. Deznadajduit, sfantul L-a intrebat din toata inima pe Domnul nostru Isus Christos ce sa faca? Si in inima a primit urmatorul raspuns: "Tine mintea ta in Iad si deznadajdui!". Pe data si-a dat seama ca in felul asta, diavolii nu-l pot urmari in focul Iadului, si astfel a scapat de ei.