Citat:
În prealabil postat de C0rneliu
Cand ne coboram mintea in Iad, ne smerim. In felul asta ne consideram pacatosi, si diavolul nu ne poate urma in flacarile Iadului. Gandurile patimitoare sunt arse de focul Iadului.
Sfantul Siluan Atonitul a trecut printr-o perioada grea in asceza sa. Cu toate ca facea tot ceea ce trebuie din punct de vedere duhovnicesc (post, rugaciune, curatia inimii si a mintii), el era puternic combatut de diavol. El spune ca la un moment dat reusise sa guste din dragostea Duhului Sfant, ca mai apoi sa fie parasit de EL. A incercat sa recapete acea stare paradisiaca, dar nu reusea. Intr-o seara cand se ruga, era inconjurat de demoni in chilia sa. La un moment dat, unul dintre demoni s-a pus intre el si icoana Mantuitorului, impiedicandu-l astfel sa ingenunchieze in fata icoanei. Deznadajduit, sfantul L-a intrebat din toata inima pe Domnul nostru Isus Christos ce sa faca? Si in inima a primit urmatorul raspuns: "Tine mintea ta in Iad si deznadajdui!". Pe data si-a dat seama ca in felul asta, diavolii nu-l pot urmari in focul Iadului, si astfel a scapat de ei.
|
domnule C0rneliu, a zis altfel Domnul:
"Tine mintea ta in Iad si nu deznadajdui!".
shi nu era vorba despre altceva decat despre propriile pacate shi propria nimitnicie shi despre flacarile iadului care le va primi pentru faptele sale, deci era vorba despre smerenie in ceea ce facea shi nu shtiu ce ai priceput domnia ta... shi de aia fugeau diavolii... caci ei nu pot sa sufere adevarul shi smerenia shi dreapta socotintza shi cugetare in schimb jinduirea dupa placeri shi dupa betzie shi mandrie, acolo sunt primii ca sa te fure shi sa te faca sa te indulceshti cu faptele lor...