[COLOR=blue]În prealabil postat de
C0rneliu [/COLOR]
[COLOR=blue]
[/COLOR][COLOR=blue] [/COLOR]
[COLOR=blue]Cand ne coboram mintea in Iad, ne smerim. In felul asta ne consideram pacatosi, si diavolul nu ne poate urma in flacarile Iadului. Gandurile patimitoare sunt arse de focul Iadului.[/COLOR]
[COLOR=red]vsovi, asta am spus si eu. :)[/COLOR]
[COLOR=black]mie imi pare ca ce spui dumneata inseamna fie aruncarea in iad fie smerenia trufashe... shi de aia am incercat sa lamuresc... caci focurile iadului nu le simtzi la propriu caci alea sunt pedeapsa iar mustrarea conshtiintzei shi smerita smerenie shi parerea de rau pentru Hristos, pentru Domnul, pentru creshtini, este altfel de foc... shi acest foc duhovnicesc arde flacarile iadului care sunt pedeapsa... caci mocirla aia e arzatoare... shi focul duhovnicesc arde mocirla curatzind duhul, sufletul shi trupul omului reunindu-l cu Duhul smerit shi iubitor al Lui Dumnezeu.[/COLOR]
deci altceva rezulta in intzelegerea mea din textul citit de mine shi scris de tine, deshi mai mult ca sigur ca fiecare intzelegem tinzand spre Adevar shi nu spre autoindreptatzirea de sine, adica spre ceea ce este scris shi lamurit de Duhul... prin plinirea poruncilor, caci cunoshtiintza spre mandrei de la diavolul vine ca sa slujeshti lui mamona-eului iubitor de placeri shi frustat cand nu marturiseshte minciunile nascocelilor sale...