Dupa multe devieri, readuc intrebarea celui ce a pus-o in discutie si ma intreb si eu la fel.
De ce suntem diferiti?
Asa ne vrea Domnul?
Inainte sa fie povestea cu Eva si marul si pacatele, oare ei erau la fel ca oameni? Mental, spiritual, sufleteste?
Ma gndesc pe de o parte ca viata fiecaruia este in mainile Domnului. Unul moare la nastere, altul la peste 100 ani.
Se spune ca cei nevinovati (copii, tineri), mor ca sa mai ia cu ei din pacatul lumii. Nu stiu dac-o fi asa. Cand vad cum se chinuie bebelusi si copii de boli groaznice, sau anomalii. Oare chiar asa vrea Dumnezeu, ca ei sa plateasca astfel pentru prostiile si pacatele altora? Parca nu cred asta.
Unuia mai in varsta zici ca i-a dat incercari ca sa se mantuiasca.
Fiecare om e altfel, are mai mult sau mai putin suflet si minte. Poate pentru ca fiecare are un rol pe lumea asta: unul sa faca paine, altul pantofi, haine, case, altul sa vindece si altul sa fie preot.
Daca eram toti la fel de buni si milosi si destepti si ne-pacatosi era rau sau plictisitor? Eu nu cred. Ar fi fost o lume frumoasa, dreapta, chiar dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. probail ca as ar fi fost in gradina raiului daca nu dadea Dumnezeu pedeapsa.
Sunt lucruri acum la care nu avem raspuns, nici noi nici teologii, nici duhovnicii. De ce a lasat asa si nu altfel, de ce suntem asa, de ce si de ce?
Numai EL stie si nu ne spune.
|