Windorin:
Eu as zice ca este invers: amanarea inseamna sa traiesti prezentul, sa te gandesti la prezent.
Trebuie mentinut si aici un echilibru. Nu le putem face pe toate azi.
Trebuie sa le planuim, ca sa cuprindem din toate si sa putem trai cum se cuvine azi.
Viata ne este data o data si nu se stie nici cata ne este data si nici ce ne asteapta in ea. Ne este data s-o traim.
S-o traim asa cum se cuvine, fara exagerari si extreme.
Avem prea multe griji pentru viitor si uitam sa traim prezentul si daca mai suntem si bine legati de trecut, s-a dus cu viata noastra.
Chiar azi mi s-a intamplat un lucru care m-a intristat teribil si mi-a aratat ce roboti am devenit. Sa facem totul repede, repede acum, sa ne omoram in viteza ametitoare prin viata si sa nu ne mai vedem cu aproapele.
E vorba de o programare la o problema importanta. Este f.stransa de o alta programare dinainte, in decurs de o ora sa ajung la amandoua si atunci am rugat daca se poate intarzia putin cu a doua.
Mi s-a raspuns: nu se poate, am pe urma pe altcineva. Totul programat la minut.
Altii mor la serviciu dupa zile de nedormit si maldare de acte, ca totul trebuia...ieri. Da de ce fratilor nebunia si viteza asta?
Se termina lumea, zilele? Da cineva peste noi? Suntem oameni.
Mai incet, asa. Si masina si tot mai trebuie s-o opresti sa se mai odihneasca si racoreasca, daca vrei sa n-o arunci imediat.
Totul cu masura.
|