În prealabil postat de jeny

iubitii mei frati, citind mesajele voastre aici la povesti de iubire mi-am amintit de ceva ce s-a intamplat acum 16 ani cand eram o tanara copila ...am avut un prieten care era stundent la teologie, un baiat tare bun, bland era iubit de toti, dar din pacate a avut un accident de masina si a murit, toti ceilalti au scapat dar el a murit. nu are rost sa va povestesc ce am simtit atunci,...am crezut ca lumea s-a sfarsit sufletul imi era plin de durere. am continuat sa merg aproape zi de zi la mormantul lui, sa-i pun lumanari sa-i duc flori. cand l-am cunoscut pe sotul meu si chiar dupa ce m-am casatorit am continuat sa merg la Adrian la mormant,intr-o noapte am visat ca a venit la mine si m-a mustrat, mi-a spus sa nu mai vin la el la mormant pt ca acum am un sot pe care trebuie sa-l urmez...credeti-ma de atunci nu am mai inraznit sa nmerg la mormant...si mereu ma intrebam de ce? ca doar nu il tradam cu nimic pe sotul meu, ceea ce am inteles eu este ca niciodata o iubire nu o elimina pe alta ci se impletesc intr-o iubire desavarsita. SPUNEA ATAT DE FRUMOS PR STANILOAIE nu as putea sa iubesc cu atat forta daca tu nu m-ai hrani la randul tau cu iubirea ta....