Citat:
În prealabil postat de Fani71
O fi cum spuneti voi, Marius, Razvan si Anna, nu zic. Am mai citit si eu lucruri din astea.
Insa vremurile de care vorbim au trecut. Societatea s-a schimbat. Noi crestinii nu suntem revolutionari politici, noi intercam sa schimbam lucrurile din interior, nu din exterior. Nu ar fi de loc o solutie crestina sa fie 'eliminate' femeile de pe piata de lucru (ce termen!), ci ar fi o solutie talibana (asa au facut talibanii in Afganistan creind probeme imense, chiar sociale, si facand femeia absoulut dependenta de barbat).
Nu foloseste la nimic sa plangem dupa timpurile apuse, care au avut si ele de altfel dezavantajele lor.
Acum, femeile sunt educate la fel ca barbatii, au studii, vor sa lucreze, iar salariul unic nu ajunge pt o familie, in general. De altfel, impartirea treburilor are si avantajul ca cei doi isi pot imparti mai echimlibrat si ingrijirza copiilor. Ei pot sa-si mai vada si tatal, nu numai mama.
Sa vedem ce putem face noi, in conditiile date, ca sa ne crestem bine copiii si sa traim ca un cuplu crestin.
|
Da, Fani, eu visez la situatii ideale.
Evident ca azi nu se poate asa ceva. Desi sa stii ca eu am avut copilul grav bolnav si am fost nevoita sa renunt la serviciu ca sa stau cu el.. nu dau detalii, dar am trait pe pielea mea lucrurile la care se refera bmd (adica fiecare vrea sa-si "traiasca viata", nimeni nu a vrut sa renunte la confortul personal pt a ma ajuta cu copilul, chiar platiti.. asa am ajuns sa renunt la serviciu). Si n-am murit de foame. De fapt ruptura aceasta de familie (sau constientizarea a faptului ca oricum nimanui nu-i pasa) a facilitat mutarea noastra in afara tarii.
Dar cred ca adevarata problema este nu cat timp petrem cu copiii, ci cum ii hranim spiritual. Ca degeaba stai cu ei acasa daca vor creste hulitori de Dumnezeu. (Cel mai mare bine cred ca mi l-au facut bunicii mei care ma duceau cu forta la biserica in copilarie si ma rugau sa le citesc din Biblie in fiecare seara (ei nu vedeau bine, saracii). Dumnezeu sa-i odihneasca.)