Citat:
În prealabil postat de silverstar
Despre vrabiute as vrea sa vorbesc si eu.
Pana acum cativa ani, am locuit intr-un turn la et. 6. De turnul meu, pe colt era lipit un alt turn asa ca de pe geamul din bucatarie vedeam partea din spate a turnului vecin, iar din dormitor sau sufragerie vedeam fata turnului, partea dinspre strada.
Era iarna cand au venit vrabiutele la geam. Ger, vant, pustiu, pentru ele nimic de mancare. Nu am inteles de la inceput ce vor, nu-mi puteam explica de ce ciripesc asa tare ca si cum m-ar fi certat, nu stiam de ce bateau cu aripile in geam ca si cum ar fi vrut sa le deschid. Dar mai de neinteles va ramane pentru mine cum de stiau ele sa vina sa bata la geamul dormitorului dupa ce plecam din bucatarie. Trebuia sa inconjoare blocul vecin. De ce pana sa ajunga la geamul dormitorului meu nu se opreau la alta fereastra?...
Intr-un tarziu am inteles mesajul si-am inceput sa le pun malai sau mamaliga. Cautam sa nu uit, sa aiba ceva de mancare pentru ca strigatul lor disperat nu-mi facea bine, mai ales dupa ce am inteles ca ele cereau in felul acesta de mancare.
|
Foarte frumos ce ai scris si nici nu ma mira:animalele si plantele comunica cu noi,insa multi au ajuns mult prea surzi si orbi pentru a mai putea privi in jur.
Cu siguranta si tu ai in sufletul tau o mare sensibilitate si dragoste visavi de necuvantatoare si ma bucur nespus cand intalnesc astfel de oameni,fie si prin intermediul lumii virtuale.