Citat:
În prealabil postat de sophia
De ce nu-si mai doresc nimic in afara de viata lor personala (inclusiv serviciu)?
De ce nu mai vor sa socializeze?
Ma refer mai ales la cei din diaspora, dar intre timp stiu ca si in tara sunt la fel.
Nu e timp si dorinta sa socializezi, sa scrii unui prieten/cunoscut, sa iesi undeva, sa te intalnesti cu altul si mai ales sa te implici sa ajuti si pe altii?
Ba mi se mai si spune (intr-o discutie in biserica, o credincioasa) - ca asta poate fi de la diavolul. Ca numai in biserica trebuie sa fim si sa ne rugam.
Eu nu pot sa inteleg astfel de credinta egoista.
sa vresi sa faci bine altora este de la diavol?
Chiar sa devenim pustnici?
Incotro merge omenirea asta? Si incotro credinta asa extremizata?
Ma scuzati, sunt suparata, nu vreau sa judec ci doar sa inteleg.
|
In viata trebuie sa stii sa ai echilbru interior,sa cunosti ce ti se potriveste si cat poti duce,precum sa dai Cezarului ce este al Cezarului.
Evident ca viata spirituala trebuie sa vina pe primul plan,urmata,insa,de fapte bune si de iubire fata de semeni si intreaga Creatie a lui Dumnezeu.
Aceasta viata spirituala ar trebui sa fie aceeasi atat in cadrul bisericii,cat si in afara ei si nu exclude socializarea si faptul de a avea o viata normala,fireasca,in rest.
Sincer,nu stiu de ce esti intr-atat de suparata: in sufletul tau stii mai bine ce sa faci si unde este adevarul,iar faptul ca altii cad in extreme sau ratacesc calea nu ar trebui sa fie un impediment pentru tine.