[antiecumenism]

Citat:
În prealabil postat de andreicozia
"Sfinta Teresa de Avila avea orgasme in TOATA REGULA cind se ruga, si intr-o zi maicutele au vazut-o chiar ridicindu-se deasupra pamintului. Deci, cu siguranta orgasmul ne acorda gustul unei stari superioare divine.
Realizezi ce inseamna sa fii in PERMANENTA in aceasta stare, in RAI?. De abia acum il dorim cu toata inima!"

Sfantul Ignatie Briancianinov zice ca toti asa-zisii "sfinti" ai catolicilor de fapt nu sunt sfinti,ei dupa 1054 s-au despartit de Adevar si se afla in ratacire in inselare.Deci nici Teresa de Avila,o calugarita catolica ,nu este sfanta.
Sfantul Ignatie vorbeste despre o forma de rugaciune care se face in stare de inselare ,de infierbantare a trupui,a sangelui.Banuiesc ca si Teresa de Avila a ajuns la orgasme(infierbantarea sangelui si a mintii) prin rugaciune fiind intr-o stare de inselare.

Sa vedem ce zice Sfantul Ignatie:
[COLOR=blue]"Ca pilda de carte ascetica scrisa in acea stare de inselare numita "parere" putem da lucrarea lui Toma de Kempis, numita "Urmarea lui Hristos[/COLOR][COLOR=red]". Ea rasufla o patima subtire a dulcetii si o cugetare semeata, care naste in oamenii orbiti si plini pe deasupra peste masura de patimi, o desfatare pe care ei o socot gustare a harului Dumnezeiesc. Nefericitii si intunecatii ! Ei nu pricep, ca adulmecand damful subtire al patimilor care traiesc in ei, se indulcesc de el, socotindu-l in orbirea lor, mireasma a harului ! Ei nu inteleg ca de desfatarea duhovniceasca sunt in stare doar sfintii, ca inaintea desfatarii duhovnicesti trebuie sa mearga pocainta si curatirea de patimi, ca desfatarea duhovniceasca nu sta in puterea pacatosului, ca el trebuie sa se cunoasca pe sine ca fiind nevrednic de desfatare, sa o alunge, daca aceasta va incepe sa-i dea tarcoale, sa o alunge ca pe un lucru nepotrivit cu el, ca pe o vadita si pierzatoare amagire de sine, ca pe o miscare subtire a slavei desarte, a cugetarii semete si a patimii dulcetii[/COLOR]. [COLOR=blue]In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alii nevoitori ai latinilor (Dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. "Atunci cand Francisc a fost rapit la cer" spune scriitorul Vietii acestuia, "Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har - Francisc". Ce poate fi mai cumplit, mai had decat aceasta hula, ce poate fi mai intristator decat aceasta amagire ![/COLOR]
[COLOR=maroon]Inselarea isi ridica, deja, in chip firesc capul pe temeiul hulirii impotriva lui Dumnezeu prin care este schimonosita la eretici credinta dogmatica. [SIZE=5][COLOR=Red]Purtarea nevoitorilor latinilor, cuprinsi fiind de inselare, a fost intotdeauna "extatica" din pricina neobisnuitei lor infierbantari trupesti si patimase[/COLOR][/SIZE]. Intr-o asemenea stare se afla(Ignatiu de Loyola, intemeietorul Ordinului iezuitilor. Inchipuirea lui era atat de aprinsa si de atatata, incat, precum el insusi spunea, avea nevoie doar sa o voiasca si sa intrebuinteze oarecare sfortare ca sa-i apara inainte, dupa bunul sau plac, iadul sau raiul.[/COLOR][COLOR=maroon]Aparitia raiului si iadului se savarsea nu doar prin lucrarea inchipuirii omenesti; lucrarea inchipuirii ome*nesti, de una singura, este neindestulatoare pentru aceasta: faptul se savarsea prin lucrarea demonilor, care isi uneau prisositoarea lor lucrare cu lucrarea neindestulatoare omeneasca, adaugand lucrare la lu*crare, plinind o lucrare prin cealalta, pe temelia liberei vointe a omului care si-a ales si si-a insusit o indreptare mincinoasa[/COLOR][COLOR=red].[/COLOR]
[SIZE=5][COLOR=Red]Multi nevoitori, luand iubirea fireasca drept iubire Dumnezeiasca, [COLOR=SeaGreen]si-au infierbantat sangele, si-au infierbantat si inchipuirea[/COLOR]. Starea de infierbantare se preschimba foarte usor intr-o stare de frenezie (iesire din minti). Cei ce se afla in starea de infierbantare si frenezie au fost socotiti de multa lume ca oameni plini de har si de sfintenie, iar ei, nefericitii, erau jertfe ale amagirii de sine.[/COLOR][/SIZE]
[COLOR=red]Multi asemenea nevoitori au fost in Biserica Apuseana, incepand din vremea caderii ei in papism, care in chip hulitor atribuie unui om insusiri dumnezeiesti si ii da acestuia o inchinare cuvenita si potrivita numai lui Dumnezeu; multi dintre acesti nevoitori au scris carti din starea lor de infierbantare, in care amagirea de sine extatica li se parea iubire dumnezeiasca si in care inchipuirea lor zdruncinata le zugravea o multime de vedenii care le maguleau iubirea de sine si trufia.[/COLOR]

[COLOR=red]Fiule al Bisericii Rasaritene ! [/COLOR][COLOR=red]Fereste-te de citirea unor asemenea carti, fereste-te de a urma povetele celor ce s-au amagit pe sine. Calauzindu-te dupa Evanghelie si dupa Sfintii Parinti ai adevaratei Biserici, suie-te cu smerenie la inaltimea duhovniceasca a iubirii Dumnezeiesti prin mijlocirea lucrarii poruncilor lui Hristos.[/COLOR]
[COLOR=red]Sa tii neclintit in minte ca iubirea de Dumnezeu este cel mai inalt dar al Sfantului Duh, iar omul poate doar sa se pregateasca, prin curatie si smerenie, pentru primirea acestui mare dar, prin care se schimba si mintea si inima si trupul.[/COLOR]
[COLOR=red]Osteneala noastra este desarta, stearpa si vatamatoare atunci cand cautam a descoperi in noi, mai inainte de vreme, inaltele daruri duhovnicesti: pe acestea le daruieste Milostivul Dumnezeu, la vremea lor, plinitorilor statornici, rabdatori si smeriti ai poruncilor evanghelice. Amin.[/COLOR]
[COLOR=red]Sa nu-i ingaduim mintii a citi despre lucrurile duhovnicesti altceva decat ceea ce este cuprins in cartile scriitorilor adevaratei Biserici; carti despre care Biserica insasi a dat marturie ca ele sunt organe ale Sfantului Duh. Cel ce citeste pe sfintii scriitori se impartaseste nemijlocit de Sfantul Duh Care locuieste in ei si graieste prin ei; [SIZE=5]cel ce citeste scriitorii eretici, chiar daca ar fi ele impodobite cu numele de "sfinte" de catre adunatura lor eretica, se impartaseste de duhul cel viclean al inselarii (Sfantul Petru Damaschinul. Filocalia, "Despre dreapta - socotinta"): din pricina neascultarii fata de Biserica, al carei miez este trufia, el cade in cursele stapanitorului lumii acesteia"[/SIZE][/COLOR]