Citat:
În prealabil postat de Fani71
Totusi, unii colegii mei de scoala, belgieni, s-au dat peste cap sa ma ajute cu copilul, sa imi dea lucruri, sa ma intrebe de sanatate etc. Si nu sunt nici crestini, nimic. Una este chiar profesoara de morala laica (deci, 'concurenta').
Este adevarat ca exista si aspectul asta de care vorbesti tu, al educatiei individualiste.
Si al temei de celalalt. De ex. la ce spune anna nu pot sa nu ma gandesc de atmosfera de teama in tot ceea ce ii priveste pe copii, de cand au fost atatea scandaluri pedofile (procesele din ultima vreme din Belgia si din Franta). Ultimul mare perofil cunoscut actiona impreuna cu sotia si cu bebelusul.. uite asa, ajungem sa ne temem si cand o vecina cumsecade ne ofera ajutorul.
|
Sigur ca exista si oameni care ajuta, saritori... Insa majoritatea este rezervata, suspicioasa, "en garde". Dupa cum spuneam, nu sarmanii oameni sunt vinovati, ci atmosfera, mentalitatea in care au fost educati. Conjunctura sociala este putreda in mare masura, iar nu sufletul oamenilor. Toti francezii joviali si draguti cu adevarat (nu doar conventional) sunt din Alsace, Champagne sau Paris. Tocmai m-am imprietenit cu o familie venita aici in vacanta, in Sud, si ma intreaba cum ma descurc "dans l'enfer du Sud". Oamenii sunt diferiti si aici, ca peste tot. Si la noi se vad diferente specifice intre moldoveni, ardeleni, banateni, munteni etc. Exista pretutindeni un spirit al locului, un ceva, un duh specific.