Luând asupra lui Crucea Domnului Nostru inca din tinerete, preafericitul nostru Parinte Sisoe se retrase in pustiul Schetis (adica "al Schitului"). Inainta atât de repede pe calea virtutii si in lupta ascetica incât fu in curând considerat de toti drept modelul de calugar. La putin timp dupa moartea Sfântului Antonie, pe când pustiile Sketis si Nitria incepeau sa fie populate cu prea multa lume, el se hotari sa mearga in partea interioara a muntelui, unde traise marele patriarh al pustiului, si care era pe atunci parasita din cauza invaziilor barbare (prin 357). Ramase acolo 72 de ani, urmând in toate pe Sfântul Antonie cel Mare.
Din Pateric:
1. Unui frate făcându-i-se strâmbătate de către alt frate, a venit la avva Sisoe şi i-a zis: mi s-a făcut strâmbătate de cutare frate şi eu voi să-mi fac izbândă. lar bătrânul îl ruga zicând: nu, fiule, ci lasă mai bine la Dumnezeu izbânda. lar el zicea: nu voi înceta până nu voi face izbândă. Şi a zis bătrânul: să ne rugâm, frate! Şi sculându- se, a zis bătrânul: Dumnezeule, nu mai avem trebuinţă de Tine, ca să porţi grijă pentru noi, căci noi ne facem izbânda noastră. Deci, aceasta auzind fratele, a căzut la picioarele bătrânului, zicând: nu mă mai judec cu fratele, iartă-mă, avvo!
4. De multe ori îi zicea ucenicul lui avva Sisoe: avvo, scoală-te, să mâncăm! lar el zicea către dânsul: dar n-am mâncat, fiule? lar ucenicul îi răspundea: nu, părinte. Şi zicea bătrânul: dacă nu am mâncat, ad-o să mâncăm.