[Traditie1]

În prealabil postat de Fani71

Am spus mai sus ce cred: ca din moment ce unirea nuntii este simbol pentru unirea dintre Dumnezeu si om, (vezi cantarea cantarilor si sf. pavel despre nunta), atunci orgasmul ca punct culminant al acestei uniri este imagine a raiului, de ce nu?

Iar spiritualitatea ta, Traditie, este strict monastica (chiar cu tente origeniste, dupa parerea mea). Nu numai prin lepadare de tot ce a dat Dumnezeu prin natura se ajunge la El, ci si prin trairea cu masura, si cu multumire.

Orgasm au si cei care desfrâneaza. Si apoi cu teologia asta a orgasmului sa întelegem ca daca el lipseste e un esec? Daca nu ma însel, barbatul trebuie sa amâne ejacularea ca sa prelungeasca actul sexual si femeia sa atinga orgasmul. La animale actul sexual dureaza câteva secunde. Cât ar trebui sa dureze la om?

Parerea mea e ca în fiecare secunda omul trebuie sa se preocupe sa preamareasca pe Dumnezeu, inclusiv în timpul actului sexual. Dumnezeu trebuie sa ocupe primul loc în toate.



Nu exista spiritualitate monastica, Mântuitorul a dat aceleasi porunci pentru toti oamenii: cine-si iubeste sufletul si-l va pierde. Admit ca si prin natura vorbeste Dumnezeu, dar lucrurile acestea vin involuntar, atunci când si cum stie Dumnezeu. A le cultiva tu deliberat e o aberatie.

În prealabil postat de mihailt

Acum parintele Arsenie Papacioc a aratat foarte clar ca nu e pacat sa mergi la plaja si sa faci baie in mare asta ca distractie.
Si Sfantul Ioan Damaschinul zice:
"Trebuie să se socotească plăceri bune acelea care nu sunt însoţite de
durere, care nu pricinuiesc căinţă, care nu nasc altă vătămare, care nu trec
dincolo de măsură, care nu ne sustrag mult timp de la lucrările noastre
importante si care nu ne robesc."

Aci e tot capitolul Sfantului Ioan Damaschinul din Dogmatica referitor la placeri:
[COLOR=#0066cc]http://www.crestinortodox.ro/carte-873-80052-despre-placeri-28[/COLOR]

Iar Sfântul Ioan Iacob condamna într-o pe cei ce umbla despuiati pe plaja. Vad ca tot nu întelegi ce am spus. Sfântul Pavel zice ca toate ne sunt îngaduite dar nu toate ne sunt de folos. Daca vrem sa sporim duhovniceste trebuie sa renuntam la viata de acum. Prin permanenta renuntare la desfatarea simturilor sufletul dobândeste obisnuinta de asta adunat launtric, iar în aceasta stare Dumnezeu îl poate prelucra, îi vindeca mintea si inima de patimi, îl îndumnezeieste.

În prealabil postat de andreicozia

Acestea, Andrei...si Antiecumenism, privite de credinciosii de rind sunt exagerari ascetice de natura monastica care dupa cum se vede nu garanteaza IMBUNATATIREA fiintei si apropierea de Dumnezeu. Avem dovezi multiple ca totul trece prin inima nu prin incercarea de a face o scurtatura si MAI SCURTA printr-o indirjire si asceza la singe.
Indirjirea este sora cu deznadejdea si este o inselare draceasca.
Hristos ne repeta la fiecare pas ca daca nu exista dragoste NU AVEM NIMIC!...oricit ne-am stradui sa postim, sa ne infrinam de la a ne bucura de viata si restul de aspecte ascetice.
Toti sfintii rusi , pentru care am o mare evlavie, da erau asceti, si multi chiar nebuni dupa Hristos, insa cel mai de pret era sufletul MARE rusesc, PLIN DE DRAGOSTE SI DARUIRE PENTRU APROAPELE LUI.
Fara acest diamant daruit ESTULUI de catre Dumnezeu(asa cum spune ca izbavirea tot de la ei, de la rusi va veni, chiar si cea in plan lumesc) ei ar fi fost decit niste yoghini ametiti de exercitiile fanatice de respiratie si infometare frenetica

Pai Mântuitorul spune sa fim îndârjiti: "Împaratia cerurilor se ia cu sila si cei ce se silesc pun mâna pe ea".

Dar sa nu crezi ca e vorba de ceva ce produce agitatie. Îti imaginezi lucruri care nu exista fiindca nu ai practicat se pare niciodata asceza. Ai prejudecata ca ascetii sunt oameni încuiati si urâciosi. Scararul vorbeste de aceasta amagire, spune ca oamenii patimasi (adica neînfrânati) au aparenta ca sunt strapunsi la inima, dar e fals.

Iar asceza nu e agitatie. E pur-si-simplu vorba de renuntare la gesturi, actiuni si gânduri voluntare. Inactiunea e întotdeauna mai simpla si mai odihnitoare decât actiunea.


Dragostea se dobândeste tocmai prin renuntare la ce nu este Dumnezeu. Mântuitorul spune "Acela este care Ma iubeste, care împlineste poruncile Mele". Nu exista alta dragoste decât cea a faptelor.