[mariamargareta]

[SIZE=4][COLOR=#800080]121. Comentariu la Cuvântul pucioşilor din 9 iunie 2009[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=black](Partea a II-a)[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Dumnezeul Pucioasei este adesea luat prin surprindere de unele evenimente neaşteptate, dar el a găsit un antidot la lipsa de credibilitate care l-ar paşte din acest motiv: el se declară schimbător precum cameleonul, zicând că “este mereu astăzi”. Adică, este în fiecare zi altfel, după cum cer împrejurările:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]Rostesc rugăciunea înaintea Ta ca [/COLOR][COLOR=red]să-i cruţi de căderi în ispite[/COLOR][COLOR=blue] pe cei credincioşi cuvântului Nostru de azi, căci [/COLOR][COLOR=red]Noi suntem mereu astăzi, Tată, fiindcă aşa este Dumnezeu[/COLOR][COLOR=blue], este pentru tot omul care se naşte în vreme pe pământ, este [/COLOR][COLOR=red]mereu astăzi Dumnezeu pentru om[/COLOR][COLOR=blue].[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Aşadar, dumnezeul Pucioasei îi cruţă pe supuşii lui de ispita de a-l judeca pentru încălcările repetate ale propriilor sale făgăduinţe. El proclamă solemn această găselniţă care îl acoperă în faţa nenumăratelor lui inconsecvenţe: el “este mereu astăzi pentru om”, adică se dă după om în fiecare zi, joacă aşa cum îi cântă omul în strună. Dimpotrivă, Biblia declară că Dumnezeul cerului şi al pământului este neschimbător, consecvent şi credincios făgăduinţelor Sale, intransigent la mofturile şi schimbările de atitudine ale oamenilor.[/SIZE]

[SIZE=4]Dumnezeul Pucioasei nu se sfieşte să apeleze la plagiat. Lipsit de originalitate, el lucrează la fel ca diavolul, pe care îl ia de model cu sopul de a-l atrage pe om la slujirea lui:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ O, diavolul este slujit de toţi oamenii, şi tainic este el, şi grăieşte în calea omului [/COLOR][COLOR=red]ca să-l atragă spre slujirea lui[/COLOR][COLOR=blue]. [/COLOR][COLOR=red]Tot aşa lucrez şi Eu[/COLOR][COLOR=blue] în calea omului căzut în cursa diavolului…”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Dumnezeul Pucioasei recunoaşte că în ultima vreme unii dintre adepţii pucioşi au dezertat din “raiul” [COLOR=black](poreclit "bărcuţa") [/COLOR]de la Pucioasa şi se teme cu disperare că şi alţii le vor urma exemplul. El se mai teme şi că Tatăl Savaot nu-i va asculta rugămintea ca să-i oprească:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ O, Tatăl Meu, [/COLOR][COLOR=red]nu lăsa să mai cadă din bărcuţa Mea[/COLOR][COLOR=blue] cei ce au urcat şi încă urcă în ea din valuri ca să nu piară ei! O, ascultă-Mă, Tată! ”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Liderii pucioşi (“purtătorii Dumnezeului Pucios” şi ai tainelor lui ) sunt apoi blagosloviţi cu putere, cu răbdare şi cu pază de toată primejdia cea rea, prin rugăciunea fierbinte a Dumnezeului Pucios către Tatăl Savaot:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]O, [/COLOR][COLOR=red]dă-le putere şi răbdare celor ce Ne poartă[/COLOR][COLOR=blue] ca să fim pe pământ cu oamenii, dă-le lor [/COLOR][COLOR=red]pază de toată primejdia rea[/COLOR][COLOR=blue], o, Tată Savaot, Tată al celor credincioşi după voia Ta cea sfântă, căci Eu, Tată, [/COLOR][COLOR=red]Îmi port tainele Mele cu ei[/COLOR][COLOR=blue], aşa cum Tu i-ai aşezat să lucreze Nouă, Tată. Amin.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Dumnezeul Pucioasei trece apoi în alt plan, transpunându-se în chip schizoid în personajul cu care dialoghează. El vorbeşte acum direct din dreptul Tatălui Savaot, dându-şi singur răspunsul pe care îl aşteaptă: urgent vor trebui şterse toate urmele celor care au trădat, dezertând din “raiul” pucios. Pentru aceasta sunt puse în lucru două noi cete cereşti, inventate pe loc, după necesitatea momentului: “[COLOR=red]îngerii curăţeniei[/COLOR]” şi “[COLOR=red]îngerii ştergerii urmelor duşmane[/COLOR]”. Aceştia se vor încolona şi vor porni la curăţenie zi şi noapte, rânind după necredincioşii pucioşi care au îndrăznit să dezerteze, lăsând spurcate în urma lor locurile şi drumurile:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“ O, Fiule Mieluţ, [/COLOR][COLOR=red]trebuie să ştergem mereu de tot răul drumurile şi locurile[/COLOR][COLOR=blue] binecuvântate pentru noua Noastră împărăţie, căci călcătura duhului rău se încearcă cu încăpăţânare peste hotarele cele binecuvântate pentru cei ascultători. Dăm poruncă [/COLOR][COLOR=red]îngerilor curăţeniei[/COLOR][COLOR=blue] şi ai [/COLOR][COLOR=red]ştergerii urmelor duşmane[/COLOR][COLOR=blue] şi îi pornim pe ei să cureţe [/COLOR][COLOR=red]zi şi noapte[/COLOR][COLOR=blue] locurile binecuvântate de Noi şi atinse cu cele de pe drum presărate de duşmanii care nu pot îndura rodul cuvântului Tău de azi, Fiule Mieluţ. Punem cerul în lucru, după cum trebuie să Ne fie de mare grija pentru locurile cele pecetluite de Noi ca să Ne fie Nouă aşezământ în zilele acestea.”[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=4]Deşi vor râni zi şi noapte, cele două cete de îngeri înfiinţate ad-hoc (peste noapte) tot nu vor fi în stare să facă treaba bună, atâta murdărie au lăsat dezertorii în urma lor! Se impune aşadar ca şi adepţii pucioşi să facă acelaşi lucru în chip văzut, ceea ce “îngerii curăţeniei şi ai ştergerii urmelor duşmane” fac în chip nevăzut: să tămâieze şi să stropească cu aghiazmă necontenit (în toată vremea) toate acareturile de la Pucioasa:[/SIZE]
[SIZE=4][COLOR=blue]“O, popor de la izvor, oţeleşte-ţi credinţa, înviorează-ţi veghea,[/COLOR][COLOR=red] stropeşte şi tămâiază[/COLOR][COLOR=blue] locurile sfinţite pe care Domnul te-a aşezat să stai şi să veghezi şi să lucrezi, căci călcătura duhului rău a prins rostul să fie folosită împotriva Domnului. Fiţi ascultători, fiilor, căci ascultarea voastră arde puterea duhului rău. [/COLOR][COLOR=red]Stropiţi şi tămâiaţi nu numai o dată pe zi[/COLOR][COLOR=blue], căci greu Îi este Domnului acum să grăiască despre durerea Sa, fiindcă nu este auzit de cei nu vor să mai audă de la El […].[/COLOR][COLOR=blue]Voi, cei rămaşi credincioşi, [/COLOR][COLOR=red]curăţiţi prin cuvânt şi prin stropire în toată vremea grădiniţa Domnului[/COLOR][COLOR=blue]. Vegheaţi cu curăţenia mereu, căci Domnul Se întăreşte în veghe mare cu cei din cer peste grădina Sa…”[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=4]Probabil că unii dintre adepţi vor fi desemnaţi ca, la concurenţă cu cei ce stropesc grădina de legume o dată pe zi, să stropească în toată vremea cu aghiazmă “grădinile Domnului”, ca să sperie duhul cel rău şi călcătura lui pe bătătura de la Pucioasa.[/SIZE]