[laurschepsis]

În prealabil postat de andreicozia

Daca ai timp poate continui cu explicatiile si trimiterile la sursele care ne spun ca UN CRESTIN AUTENTIC trebuie sa se impace cu ideea ca nu are rost sa opuna rezistenta. Deasemenea conform "traditiei" de care nu stie nimeni de fapt , trebuie sa ramina pasiv in timp ce i se ia viata.

Tu de ex de ce n-ai ramas in Romania?

Doamne-ajuta!

Draga Andrei, foarte pe scurt, pentru ca a inceput o noua saptamana de lucru, pot, cu voia doamnei profesoare, sa-ti spun ca notiunea de fatalitate nu este din perimetrul credintei crestine. La limita, daca vrei, o putem cantona in acest spatiu doar alaturand-o explicatiilor despre deznadejde, la rubrica "asa, nu". In schimb, daca incercam sa discutam despre nadejde, unul dintre cele trei resorturi prin care ne raportam la Dumnezeu (nadejdea, credinta si iubirea) atunci firul intelegerii ne conduce catre o abordare a credintei in Dumnezeu de pe o pozitie care recunoaste in Creator pe Cel care stie ce e mai bine pentru tine. Domnul nostru Iisus ne atrage atentia, in preambulul dezvaluirii rugaciunii de capatai, Tatal nostru, sa nu insiruim vorbe fara rost, ci sa spunem aceasta rugaciune atot cuprinzatoare pentru ca Tatal nostru stie mai bine ce ne trebuie si ce nu. In afara acestui adevar fundamental te plasezi in afara lui Dumnezeu. Este adevarat si faptul ca Domnul nostru Iisus Hristos ne invata sa indraznim sa cerem. Dar trebuie sa intelegem aceasta invitatie la rugaciune punctuala in contextul prezentat mai inainte si spus atat de frumos si de Sfanta Maica a Domnului: "Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul Tau".

Deci, ceea ce a spus atat de clar doamna profesoara mai sus este nu numai o interpretare cat mai rezumativa si cat clara a capodoperei Miorita, dar este si una riguros corecta din punct de vedere crestin.

Acum, draga frate, in legatura cu cealalta nelamurire a fratiei tale, daca un crestin trebuie sa opuna rezistenta sau nu in fata pericolului de a i se lua viata, ma mir ca nu te-ai gandit la cata rezistenta a opus Sf. Stefan cand era lapidat. Mai mult chiar, adu-ti aminte de Domnul nostru, Iisus Hristos, Mielul bland, care a acceptat crucificarea (rusine suprema la vremea aceea) si toate umilintele ce au precedat-o fara nici cea mai mica retinere. Moartea martirica a Sf Apostoli Andrei, Pavel si Petru, ca sa enunt doar pe cele mai cunoscute sunt argumente cat se poate de cunoscute. Si lista poate continua.

As mai face referire la un aspect pe care l-am intalnit in ultima vreme. Este evident ca daca, de exemplu, langa tine cineva este in pericol nu inseamna (in lumina celor scrise mai sus) ca ne facem cruce si asteptam ca drama sa se consume cu intelegerea gresita ca aceasta a fost voia lui Dumnezeu si ce rost are sa ma amestec eu. Intervii, fara nici cea mai mica retinere pentru ca asa e omenesc si crestin si firesc, sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Extrapoland exemplul, la nivel de popor, evident ca iti faci cruce, pui mana pe arma si, cu Dumnezeu inainte, iti aperi familia si tara. Doar nu o sa lasi fortele raului sa volatilizeze o constructie atat de minunata, poporul tau, alcatuita si ocrotita in timp de Dumnezeu. Ce va fi in final, ca vei muri sau vei trai, ca vei birui sau vei fi infrant, aceasta va fi indubitabil voia Domnului si o vei intelege. Gandeste-te ca Stefan cel Mare a ridicat cate o biserica sau o manastire dupa fiecare victorie, dar si cand a fost infrant. Iov a multumit lui Dumnezeu si cand a primit si cand i s-a luat.

Asadar, draga Andrei, Miorita, fabuloasa creatie a neamului nostru, este si un minunat Crez al romanilor (inca o data subliniez, este vorba de poporul roman in esenta sa, in profunzimea sa, in dimensiunea sa care a strabatut miraculos timpul). Nu are nici o legatura cu fatalitatea decat in masura in care confundam deznadejdea cu nedejdea, adica rasturnam si des(fiintam) ortodoxia.

Doamne-ajuta!