Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Orgasm au si cei care desfrâneaza. Si apoi cu teologia asta a orgasmului sa întelegem ca daca el lipseste e un esec? Daca nu ma însel, barbatul trebuie sa amâne ejacularea ca sa prelungeasca actul sexual si femeia sa atinga orgasmul. La animale actul sexual dureaza câteva secunde. Cât ar trebui sa dureze la om?
|
Nu am zis ca ar fi un esec. Suntem oameni, si nu totul se petrece ca la carte. In dragoste mai putin ca oriunde. Daca pornesti o casnicie cu ideea ca toate lucrurile ar trebui sa se petreaca intr-un anumit fel (inclusiv in domeniul asta), se va destrama sigur.
De ce nu ar amana ejacularea un pic, daca poate? Este cumva imorala chestia asta? Ar trebui sa simta numai el placere? Si sa lase placerea partenerei in voia sortii (vorba ta, daca vine bine, daca nu asta e)? Ca el oricum o simte..
Care este problema cu durata actului sexual? De ce comparatia asta cu animalele? Animalele se impreuneaza in anumite perioade, cand sunt in calduri, nu are nimic de-a face cu dragostea la ele. Sexualitatea umana este diferita de cea animala. De asta este si inconjurata de atatea reguli si interdictii in toate culturile, pentru ca nu este ca cea animala, si este ca un foc care poate arde daca este folosit gresit.
Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Parerea mea e ca în fiecare secunda omul trebuie sa se preocupe sa preamareasca pe Dumnezeu, inclusiv în timpul actului sexual. Dumnezeu trebuie sa ocupe primul loc în toate.
|
Da, dar preamarirea lui Dumnezeu se face si in fapte, nu numai in minte. Nu ni se cere sa ne rugam cu cuvinte in timp ce facem dragoste, totusi. Putem sa mai spunem o rugaciune scurta, dar sa facem din asta o obligatie sau un principiu mi se pare aberant.
Tu uiti ca noi il preamarim pe Dumnezeu si prin fapte bune, nu numai prin rugaciune. Si faptele pot un fel de rugaciune, adica de jertfa adusa lui Dumnezeu.
Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Nu exista spiritualitate monastica, Mântuitorul a dat aceleasi porunci pentru toti oamenii: cine-si iubeste sufletul si-l va pierde. Admit ca si prin natura vorbeste Dumnezeu, dar lucrurile acestea vin involuntar, atunci când si cum stie Dumnezeu. A le cultiva tu deliberat e o aberatie.
|
Hristos nu a vorbit de calugari decat cand a spus ca unii se fac fameni pentru Dumnezeu.
Pentru El, cat si pentru sf. Pavel, aceasta e o cale a UNORA. Insa in zilele noastre s-a ajuns sa se prezinte lucrurile de parca ar fi calea tuturor. Implicit, daca nu explicit.
De exemplu, tu tot spui ca singura cale este lepadarea de cele lumesti. Nu este! se poate si sa ne folosim de cele lumesti cu masura si dragoste si spirit euharistic (de multumire si de jertfa).
Citat:
În prealabil postat de Traditie1
Iar asceza nu e agitatie. E pur-si-simplu vorba de renuntare la gesturi, actiuni si gânduri voluntare. Inactiunea e întotdeauna mai simpla si mai odihnitoare decât actiunea.
|
Ce descrii tu aici in mod corect este o forma de asceza, exista insa si altele. Asceza la origine este un termen care este pozitiv, nu inseamna neaparat renuntare (etimologic inseamna exercitiu), poate insemna folosirea unor lucruri pentru a ne apropia d eDumnezeu si prin ele.
Bineinteles, lumea fiind cazuta si noi nemaicunoscand masura in mod natural, este necesara si renuntarea partiala - postul etc.