Asadar, Raiul, desi la inceput era o realitate a pamantului acestuia, inrudit cu firea lumii de dinainte de caderea omului, este dintr-o "materie" diferita de materia lumii pe care o cunoastem astazi, asezata intre stricaciune si nestricaciune. Aceasta corespunde intrutotul firii omului de dinainte de cadere - caci "hainele de piele" pe care le-a imbracat cand a fost izgonit din Rai (asa cum vom vedea) arata, in chip simbolic, carnea cea grosolana cu care s-a imbracat atunci. De atunci, in starea sa grosolana, omul nu mai e in stare nici macar sa vada Raiul, pana ce nu i se deschid ochii cei duhovnicesti si este "inaltat" precum Sfantul Pavel.
.....
"Sa-l lucreze. Ce anume lipsea in Rai ? Si de-ar fi fost trebuinta de lucrator, unde era plugul ? "Lucrul" lui Dumnezeu insemna lucrarea si tinerea poruncilor lui Dumnezeu, insemna a ramane credincios poruncilor... La fel cum a crede in Dumnezeu este lucrul lui Dumnezeu (Ioan 6, 29), tot lucru era si a crede poruncii ca, daca ar fi atins [pomul oprit], ar fi murit, iar de nu l-ar fi atins, ar fi trait. Lucrul era tinerea cuvintelor duhovnicesti... Sa-l lucreze si sa-l pazeasca, se zice. De cine sa-l pazeasca ? Nu erau talhari, nici trecatori, nici vreun rauvoitor. De cine dar sa-l pazeasca ? Sa-l pazeasca de sine insusi; nu sa-l piarda prin calcarea poruncii; sa pazeasca Raiul pentru sine, tinand poruncile." Sfantul Grigorie Teologul deschide o intelegere mai adanca a "lucrarii" din Rai:
"Fiinta pe care El a asezat-o in Rai... ca sa lucreze plantele cele nemuritoare, prin care poate ca se inteleg gandurile cele dumnezeiesti, atat cele simple cat si cele mai desavarsite."
Si, indeobste, Parintii cei nevoitori leaga "lucrarea" si "pazirea" de lucrarea duhovniceasca a rugaciunii. Astfel, Sfantul Nil Sorski, deslusind talcui-rea unui Parinte din vechime, Sfantul Nil Sinaitul, scrie: "Acest Sfant le-a citat acestea din vechime, ca sa lucrezi si ca sa pazesti, pentru ca Scriptura zice ca Dumnezeu, facand pe Adam, l-a asezat in Rai ca sa lucreze si sa pazeasca Raiul. Si aici Sfantul Nil Sinatul numeste rugaciunea lucrarea Raiului, iar paza - ferirea de cugetele cele rele dupa rugaciune."
Iar Sfantul Paisie Velicikovski, talcuind la randul sau cuvintele acestor doi Sfinti Parinti, scrie: "Din aceste marturii reiese ca Dumnezeu, zidind pe om dupa chipul sau si dupa asemanare, l-a asezat in Raiul desfatarii ea sa lucreze gradi-
nile cele nemuritoare, adica gandurile cele dumnezeiesti cele preacurate, mai inalte si desavarsite, dupa Sfantul Grigorie Teologul. Si aceasta nu inseamna altceva decat ca el, cel curat cu sufletul si cu inima, trebuia sa petreaca in rugaciunea harica, vazatoare, lucrata sfintit numai cu mintea, intr-o vedere preadulce a lui Dumnezeu, si cu barbatie sa o pazeasca ca lumina ochiului, ca pe un lucru al Raiului, ca ea niciodata sa nu se imputineze in suflet si in inima. De aceea, mare e slava sfintitei si dumnezeiestii rugaciuni a mintii, a careia margine si culme, adica inceputul si desavarsirea, sunt date de Dumnezeu omului in Rai: de acolo deci isi are ea inceputul sau."
sursa:
http://www.crestinortodox.ro/cuvinte...e-serafim-rose
(Deci nu prea gasesc nimic despre orgasm, iubirea dintre soti etc..)