Citat:
În prealabil postat de Fani71
LapetiteMoc, acum da-mi si mie voie sa dau glas (de)formarii mele profesionale. Am studiat lingvistica generala. Am vazut exemple de gramatica si semantica din nu stiu cate limbi ale globului (unele al caror nume nici nu il cunoaste majoritatea lumii), si exista in toate fenomene atat de interesante si o bogatie atat de mare de expresie! In fiecare limlba exista si lucruri specifice, constructii sau expresii greu de tradus, dar in limba in care incercam in van sa le traducem bine exista alte expresii care sunt intraductibile in prima limba.
Dor: exista in germana (Sehnsucht), in engleza (longning). Ce-i drept, in franceza nu exista un echivalent. Franceza (culta) este o limba care a fost mult rationalizata de academia franceza in sec. al 17-lea, si de atunci anumite cai sunt inchise, si este mai putin poetica. Insa este o limba extrem de bogata si cu multe posibilitati, insa mai ales pentru proza - de altfel limba romana a luat multe cuvinte din franceza in sec. al 19-lea, fara de care nu ne-o mai putem imagina astazi. Cuvantul maleabilitate pe care il citezi la inceput este un exemplu foarte bun.
Sunt insa de acord cu tine ca SI limba romana este o limba bogata, cu multe posibilitati de exprimare, si rationale, si poetice. In plus, este o limba liturgica de vreo trei secole, ceea ce ii da un avantaj asupra limbii franceze care este liuturgica numai de vreo 60-70 de ani (de cand se slujeste liturghia ortodoxa in franceza, iar apoi, dupa Vatican 2, si mesa catolica).
Inteleg reactia lui The Fallen pentru ca si mie imi repugna orgoliul national si exagerarea 'spiritului mioritic', insa si el exagereaza.
Citesc si eu acum 'Cine suntem' de Dan Purec si mi se pare interesant, este un om destept si spune lucruri frumoase (nu originale, pana unde am citit), dar sunt impartita intre interes si scepticism. O fi existand acest spirit romanesc crestin, de care si vorbeste si Steinhardt drag inimii mele, insa dupa comunism nu stiu cat a mai ramas din el. Mai bine sa vedem spiritul crestin, profunzimea si bunatatea acolo unde le gasim, fara sa tragem granite nationale. Sa luam de peste tot ce este bun.
|
Sigur ca fiecare limba are specificul ei morfo-sintactic, frazeologic, structural etc...
Ceea ce prezentasem in mesaj era ca raspuns colegului nostru care incerca sa anuleze tot ce tine de romanism, inclusiv sfidarea bogatiei limbii romane.
Nici nu vroiam sa dau cumva impresia ca limba romana ar fi superioara in bogatia ei celorlalte limbi ale lumii. O limba de fapt defineste o mentalitate, un mod specific de a gandi, ceea ce-i da nuante si sensuri de multe ori intraductibile.
Cat despre "dor", ma refeream la faptul ca nu putem gasi un corespondent unitar in alta limba, ci doar strcturule (compuse), asa cum reiese din exemplele pe care le-ai oferit. "Introducere la dor", Constantin Noica - este un studiu care incearca sa evidentieze un sentiment specific national. Analizand mai multe limbi, autorul ajunge la concluzia ca doar in limba romana acest sentiment isi are corespondent lexical intr-un simplu cuvant.
Asadar, limba romana este nici mai presus, nici mai prejos de altele, are un univers propriu pe care trebuie sa-l respectam si sa-l sporim, daca ne sta in putinta.