Citat:
În prealabil postat de Fani71
De ce nu ar amana ejacularea un pic, daca poate? Este cumva imorala chestia asta? Ar trebui sa simta numai el placere? Si sa lase placerea partenerei in voia sortii (vorba ta, daca vine bine, daca nu asta e)? Ca el oricum o simte..
|
De ce nu ar amâna-o? Parca scopul actului sexual era unul metafizic. Treaba cu generozitatea placerii vrea sa fie ceva moral?
În general, care rostul poruncilor divine dupa tine si care sunt acele porunci?
Citat:
Tu uiti ca noi il preamarim pe Dumnezeu si prin fapte bune, nu numai prin rugaciune. Si faptele pot un fel de rugaciune, adica de jertfa adusa lui Dumnezeu.
|
Nu uit dar faptele bune nu trebuie facute dupa mintea noastra. Si a spune ca tot ce faci e spre preamarirea lui Dumnezeu, inclusiv distractiile, e o viclenie. Daca într-adevar cauti voia lui Dumnezeu întâi trebuie sa renunti la voia ta, atât de a face cât si de a nu face ceva (cuvintele Scararului).
Citat:
Hristos nu a vorbit de calugari decat cand a spus ca unii se fac fameni pentru Dumnezeu.
Pentru El, cat si pentru sf. Pavel, aceasta e o cale a UNORA. Insa in zilele noastre s-a ajuns sa se prezinte lucrurile de parca ar fi calea tuturor. Implicit, daca nu explicit.
De exemplu, tu tot spui ca singura cale este lepadarea de cele lumesti. Nu este! se poate si sa ne folosim de cele lumesti cu masura si dragoste si spirit euharistic (de multumire si de jertfa).
|
Cine a zis ca fecioria e calea tuturor? Lepadarea de cele lumesti nu înseamna calugarire. Ideea e sa fii gata oricând sa renunti la casa si la tot confortul, sa devii daca trebuie boschetar, nebun pentru Hristos sau orice altceva daca asta doreste Dumnezeu. Sa te folosesti de lucrurile materiale numai în masura în care vrea Dumnezeu si sa nu faci nici cel mai mic lucru la întâmplare ci sa cântaresti totul si sa cauti permanent doar voia divina. Noi trebuie sa ne rastignim lumii. daca ne lasam în confortul ei înselator, momentul mortii va veni peste noi nepregatiti, dupa cuvântul Mântuitorului.
Citat:
Ce descrii tu aici in mod corect este o forma de asceza, exista insa si altele. Asceza la origine este un termen care este pozitiv, nu inseamna neaparat renuntare (etimologic inseamna exercitiu), poate insemna folosirea unor lucruri pentru a ne apropia d eDumnezeu si prin ele.
Bineinteles, lumea fiind cazuta si noi nemaicunoscand masura in mod natural, este necesara si renuntarea partiala - postul etc.
|
Nu ma intereseaza etimologia ascezei, citeste Noul Testament, Mântuitorul ne spune repetat sa renuntam la toate. Dua tine ce a adus nou Mântuitorul în mesajul Lui (în afara de necesitatea iubirii aproapelui, tema de care unii abuzeaza spre a-si justifica atasamentul patimas fata de lume).
Citat:
În prealabil postat de andreicozia
La barbati in schimb abstinenta prelungita are repercursiuni destul de grave. Lichidul care contine sperma, de ex, devine rosiatico-maroniu din cauza singerarii spermatozoizilor care(in gluma) se dau cap in cap de atita densitate si presiune si in final cine stie ce afectiuni genereaza... eu o vad ca o lupta nefireasca(cu creatia lui Dumnezeu) care duce deseori la boli cronice
|
Folclor aiuristic. Abstinenta produce cel mult dereglari psihice la cei obsedati de sex.
Mai Andrei tu chiar nu vezi ce razna ai ajuns? Sucesti toate cuvintele Mântuitorului si Apostolilor (ca a ti se pomeni de Sfintii Parinti e deja ofensa) care spun ca e mai bine sa nu se casatoreasca omul?
Bine ti-a spus si antiecumenism lșa ce spui despre Tereza, tu ai putea posta si pe situl Yogaesoteric, aveti idei comune cu orgasmul mistic.
..................
Si ca o concluzie, mai usor cu vorbitul despre dragoste fiindca a devenit un cult . Dragostea exista între persoane, deci persoana e mai importanta decât dragostea. Cultivarea placerilor si distractilor este o forma de egoism, ca una care nu are de a face cu celelalte persoane decât prin folosirea lor în scopul obtinerii de placeri.
Dragostea adevarat înseamna dorinta de a fi cu persoana iubita si sacrificiile facute pentru aceasta. Dragostea nu înseamna oferirea de placeri altuia ci oferirea
ta însuti, a fiintei tale.